Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Jocurile Simple ale Oamenilor Obişnuiţi

Fotbalul a fost pus la colţ, microbiştii scoşi în ilegalitate. Şi cu sinceritatea ce facem?

Hohotele de plîns ale coreencei Shin A Lam contrazic spiritul olimpic originar. Cel puţin acela repetat pînă la tocire. Un spirit lucios ca oglinda apei […]

miercuri, 1 august 2012, 10:30

Fotbalul a fost pus la colţ, microbiştii scoşi în ilegalitate. Şi cu sinceritatea ce facem?

Hohotele de plîns ale coreencei Shin A Lam contrazic spiritul olimpic originar. Cel puţin acela repetat pînă la tocire. Un spirit lucios ca oglinda apei din Atlantic Center. Important e să participi, important e să participi, important e să participi… Lacrimile spadasinei din partea capitalistă a Ţării Dimineţilor Liniştite spun altceva. Mai important e să cîştigi, să cîştigi, să cîştigi! Shin A Lam a aşteptat o oră pe planşă, sperînd ca arbitrii să recunoască eroarea sistemului de cronometraj. Ironic, timpul a rămas suspendat pentru coreeancă exact lîngă miticul observator Greenwich, locul care ne dă măsura lui.

En garde, stimaţi spectatori şi telespectatori! Bun venit la Jocurile Olimpice! De data asta, la Londra, data viitoare, la Rio. Bun venit la nişte Jocuri unde toată lumea ar vrea să cîştige, dar spune că a venit să participe! Există şi turişti veritabili printre aceşti sportivi cu badge de gît. Cu înotătorii români printre ei. Avem şi concurente la judo care vor să se lupte cu hijab-ul pe cap. Să nu-şi piardă identitatea, să nu-l supere pe Profet. Defilăm cu copii-minune şi vedete la crepuscul. Lituanianca de 15 ani Ruta Meilutyte este răsăritul, americanul Michael Phelps, amurgul. Contemplăm paradoxurile. Spaniolii s-au umplut de ridicol la fotbal, nemţii gîfîie după una-două medalii. Şi frecventăm locuri comune. Chinezii agonisesc. Noi ciupim cîte o medalie.

Zilele Jocurilor. Mapamondul consumă cantităţi impresionante de epitete şi un val uriaş de emoţie cade peste capetele noastre dinspre Canalul Mînecii. Poveşti de viaţă, eroi, profesiuni de credinţă. Numai lucruri înălţătoare. Nu e deloc vremea fotbalului. Nu e timp acum pentru sportul acela trivial în accesibilitatea lui. În revoltătoarea lui simplitate, în enervanta lui fascinaţie. Astăzi, mîine şi poimîine ne curăţăm spiritul prin judo, tir şi canotaj. Devenim mai buni cu fiecare ippon reuşit de ai noştri. O tuşă a lui Rareş Dumitrescu face cît 10 goluri ale lui Ţucudean.

Prin urmare, astăzi, mîine şi poimîine detestăm fotbalul. Fotbalul, activitate populară, nimic de zis, dar gregară, doamnelor şi domnilor! Două săptămîni şi jumătate, iubitorii fotbalului (microbiştii, cum mai sînt ei alintaţi, fără ca nimeni să observe discriminarea) au regim de ilegalişti. E de prost gust să îţi placă fotbalul zilele astea, cînd zeiţele şi zeii Jocurilor cuceresc Olimpul performanţelor. Eşti prost de-a binelea sau măcar prost văzut dacă preferi meciul CFR-ului cu Liberec sau al Vasluiului cu Fener. Pe masa Olimpiadei se servesc bucate alese – ratatouille cu piept de raţă a la Usain, creveţi cu sos Baltimore Bullet. Iar voi, măi microbiştilor, vreţi tot mititei? Tot ceafă de porc cu cartofi prăjiţi?

Ce ar fi dacă am recunoaşte că ne plac şi mititeii, şi sarmalele, şi creveţii, şi stridiile? Şi fotbalul, mereu, şi gimnastica, doar atunci cînd ne luptăm pentru medalii? Ne-am descalifica? Sau ne-am califica într-o finală a sincerităţii de la Jocurile Simple ale Oamenilor Obişnuiţi?

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Kendo (32 comentarii)  •  1 august 2012, 10:59

N-am citit ceva mai prost in GSP in viata mea… Parca urla frustrarea unui pasionat de fotbal din randurile astea. Da, domnule Geambasu, exista si alte sporturi, nu o sa moara nici microbistii, nici fotbalul, daca timp de doua saptamani ele sunt mai importante. De unde pana unde e de prost-gust sa-ti placa fotbalul zilele astea?!?! Ca eu n-am auzit niciun sportiv marginalizat timp de 3 ani si 50 de saptamani sa spuna asta. Cand e Mondialul sau Europeanul de fotbal trebuie sa se opreasca toata planeta, iar ziarele sa nu relateze nimic altceva… Imensa ineptie de articol, dar incep sa ma obisnuiesc cu asta de la „editorialistul anului 2007″…

Bogdi (3 comentarii)  •  1 august 2012, 11:06

Aveti , partial, dreptate ! Sa stiti ca si eu suporter de fotbal am mutat putin programul duminica seara cand juca Dinamo, sa mai vad ce fac fetele la gimnastica. Ca sa si glumesc, bine ca am vazut primele 5 minute din repriza a2-a. Oricum Jocurile Olimpice sunt o sarbatoare unde cei mai buni se intrec pentru medalii, cei buni doar concureaza si spera, iar noi , privitorii, ne punem sperantele in conationali nostrii. Dupa cum am vazut, saptamana aceasta au aparut pe site-urile de socializare mai multe comentarii si felicitari pentru sportivi, cat n-am vazut in ultimii 2 ani. Ne leaga bucuriile aduse de ai nostrii, poate, fara a ne da seama ! Vreau sa mai spun un singur lucru : sunt ROMAN, traiesc alaturi de sportivii romani, tremur de emotie si savurez orice incercare si reusita a unui compatriot !

vasim (86 comentarii)  •  1 august 2012, 11:29

Imi place footbalul dar o pauza face bine la toata lumea!
Ieri am vazut un meci de baschet USA-Tunisia si mi-am adus aminte ce spectaculos poate sa fie acest sport!
Deci nu e doar lupta pe medalii, putem sa redescoperim/descoperim sporturi spectaculoase si sa nu ducem lipsa de football deloc!
Hai Romania!

Holympic (1 comentarii)  •  1 august 2012, 12:03

Consumul exagerat de fotbal dauneaza grav luciditatii.
Shin A Lam nu a plans pentru ca a pierdut.
Nu cred ca il veti vedea vreodata pe Chipciu plangand dupa o infrangere. Veti trage concluzia ca el a inteles mai bine spiritul olimpic?

Daniela (1 comentarii)  •  1 august 2012, 14:51

Cam da, cam asa e. Si fotbalul e mai important pentru ca se desfasoara aproape mereu, cu pauzele de iarna si de vara, in care se joaca amicale. Si e etapa in fiecare saptamana, si e campionatul, si e cupa, si sunt cupele europene. Fotbalul e, ca tot faceati comparatii culinare, ca painea la romani. Merge mereu, cu orice (stiu eu oameni care mananca struguri cu paine). La gimnastica, tir, canotaj etc, exista doar campionate europene, mondiale si Olimpiada. Cine se uita la Olimpiada se uita la sportivii romani si la alte competitii, numai ca fotbalul e mult si mereu (la altii si bun, la noi nu e cazul), iar ceilalti apar o data pe an, la doi ani sau la patru. Si, fie-mi scuzata indrazneala, ziarul dumneavoastra are o sectiune imensa despre fotbal, impartita in sudiviziuni (intern,international, campionate, UCL) si o sectiune de „alte sporturi”. Si tot jurnalistii de sport vorbesc despre Golden League ca despre „UCL-ul atletismului”.
Iar in alte parti, o victorie de-a lui Nadal face cam cat un gol de-al lui Iniesta sau cat un poll de-al lui Alonso, ca spaniolul de rand i-a votat pe toti ca fiind imaginea sa in sport. Acum, ca Tucudean nu e Iniesta, e o alta discutie…

bianco rosso (1 comentarii)  •  1 august 2012, 15:16

Cel mai slab articol ever. Atentie, sunt ultras dinamovist, nu vreunu care sa zici ca nu-i place fotbalul.

cara chiara (3 comentarii)  •  1 august 2012, 15:43

Imi plac Jocurile Olimpice, ma mandresc cu rezultatele romanilor nostrii, totusi, de tresarit inima la un gol al Stelei… sigur tresare, fie el dat chiar

Comentează