Un domn la 75 de ani

Emeric Ienei a fost suspectat că a profitat de munca altora. Noi suspectăm că nu a fost deloc aşa.

Priveşte viaţa cu optimismul unui adolescent. Are motive temeinice, tocmai a împlinit 75 de ani. Poeţii de ocazie ar zice 75 […]

vineri, 23 martie 2012, 11:21

Emeric Ienei a fost suspectat că a profitat de munca altora. Noi suspectăm că nu a fost deloc aşa.

Priveşte viaţa cu optimismul unui adolescent. Are motive temeinice, tocmai a împlinit 75 de ani. Poeţii de ocazie ar zice 75 de primăveri, numai că nea Imi le-a trăit pe toate, ierni, veri, primăveri, toamne. Nu le-a confundat, le-a parcurs cu liniştea omului care a stabilit din start cum vrea să arate viaţa lui. Nu îl ştiu nervos, nu l-am văzut agitat. Stresul este o haină care nu i se potriveşte. Nu jigneşte, ştie să nu se lase jignit. Cînd îţi reproşează ceva o face cu o delicateţe care te descumpăneşte. Ştie de glumă („Mă simt foarte bine, mai ales atunci cînd stau în fotoliu”), dar refuză băşcălia. Nu a vorbit niciodată o limbă română impecabilă („echipa Dinamoului”), iar asta, culmea, îi sporeşte farmecul! Pe scurt, domnul Emeric Ienei este un domn. A lucrat temeinic la rolul acesta, dar a beneficiat şi de o dotare naturală.

Probabil că nea Imi Ienei are şi defecte. Las însă pe seama arheologilor mizeriei să sape după ele. Încerc altceva, să răspund la o întrebare. A fost Emeric Ienei un mare antrenor sau doar un beneficiar? Un creator de echipe sau numai un excelent exploatator al muncii altora? Răspunsul nu e simplu, fiindcă nimeni nu ştie cum ar fi arătat Steaua ’86 cu Halagian pe bancă. Nici cum ar fi jucat România la Euro 2000 dacă naţionala ar fi fost pregătită de Piţurcă, cel care obţinuse calificarea, şi nu de nea Imi.

Ştim însă că Steaua care cîştiga Cupa Campionilor Europeni arăta ca o mare echipă: combinativă, echilibrată, ofensivă. Curajoasă şi prudentă în doze sensibil egale, cu personalitate, dar omogenă. România ediţie 1990, cea care îşi cîştiga dreptul de a merge la Cupa Mondială chiar înainte de Revoluţie, îi semăna. În esenţă, meciul decisiv cu Danemarca, 3-1, a fost o replică a acelui faimos Steaua-Anderlecht 3-0. Nu mi s-a părut deloc că Steaua ’86, România ’90, chiar România 2000 semănau cu echipele pregătite de Halagian, Lucescu sau Piţurcă. Halagian făcuse o selecţie bună, dar Steaua lui nu avea încă un stil. Solidă, naţionala lui Lucescu respira prudenţă şi atrăgea ghinionul. România lui Piţurcă de acum 12 ani amesteca Generaţia de Aur cu speranţele Chivu, Contra şi Mutu. În toate cazurile, nea Imi intervenise subtil. Umblase la acorduri fine inaccesibile predecesorilor. Topise diferenţe de stil, bariere de vîrstă şi de clan. Cei de la Steaua şi cei de la Dinamo erau doar jucători în slujba naţionalei române.

Nu ştiu cum pregătea tehnico-tactic partidele nea Imi, dar mi s-a părut întotdeauna că echipele lui jucau un fotbal plăcut şi spectaculos, poate prea riscant pe gustul profesioniştilor. Am convingerea că Emeric Ienei nu are nevoie de avocaţi pentru a-şi ocupa locul privilegiat în fotbalul românesc, ci doar de priviri lucide. Şi de un dram de simpatie pentru un om care ne-a bucurat cum puţini compatrioţi au reuşit. Un om care crede şi la 75 de ani că guvernanţii ar trebui să aibă grijă mai mare de guvernaţi. Cum încercam să vă spun, nea Imi nu şi-a pierdut inocenţa.

Comentarii (65)Adaugă comentariu

Mircea Hortensiu T. (1 comentarii) • 24 martie 2012, 20:16

Anii au trecut,dar amintirile raman.Inca de cand eram la scoala generala din cartierul Gai al Aradului,imi aduc
aminte ca cel mai tehnic junior in ale fotbalului era Imi
Jenei,elev in clasa a VII-a,sectia maghiara.Era,cum e
si azi,un elev cu o tinuta ireprosabila,foarte prietenos
si respectuos.Talentul si seriozitatea l-au ajutat intreaga sa viata.La multi ani,iti doreste un fost coleg de scoala.

gery76 (78 comentarii) • 25 martie 2012, 2:40

-Ca fan al Stiintei Craiova ,n-as avea neaparat motive sa-l laud pe nea Imi Jenei,insa acest om minunat si la Craiova a lasat loc de” Buna Ziua”,impunand un joc spectaculos si o relatie jucator -antrenor bazata pe respect reciproc,in contradictie totala cu relatiile de tip Halagian si mai nou Sorin Cartu.
-In campania de castigare a C.C.E. ’86 ,Jenei dupa o serie de meciuri mai putin curajoase si ma refer aici cu Vejle in tur si cu Honved in tur,returul cu Honved si mai ales lectia de fotbal cu Anderlecht din returul semifinalelor C.C.E’86, 3-0,formatie belgiana ce eliminase Bayern-ul [ echipa mea favorita in Europa] lui Matthaus,Pfaff,Nechtweich,Lerby,Eder si Dieter Hoennes,toti titulari la worldcup’86 cu Germania,Belgia sau Danemarca, cu exceptia lui Nechtweich ce era refugiat din D.D.R, a dovedit un fotbal extrem de spectaculos,iar faptul ca multi invoca faptul ca echipele engleze erau suspendate si intr-adevar Everton atunci cred ca era mare favorita,asta n-a depins in nici un fel de Jenei,deci omul si-a fructifcat merituos sansa vietii ,cum la randu-i Brazilia 1970[ pastrand proportiile,a castigat worldcup’70 desi multi spun ca a fost cea mai tare nationala cu Pele,Gerson,Tostao,Jairzinho si Rivelinho ] a castigat mondialul invingand in sferturi Peru, o nationala frumoasa totusi exotica,apoi in semifinale Uruguay ,o echipa ce s-a calificat in semifinale marcand un gol in prelungiri conta U.R.S.S,care n-a fost valabil niciodata ,mingea iesind mult in aut de poarta inaintea centrarii,ca totul sa culmineze cu finala contra Italiei sufocata fizic de o semifinala cu Germania intrata in istorie ca dramatism si intensitate in 120 de min de infern.
-Inca un argument in favoarea lui Jenei ,este acela ca desi avea un trecut stelist notoriu,la Italia ’90 nu s-a sfiit sa-i titularizeze pe Lupescu,Raducioiu si Timofte ,3 dinamovisti tineri ce n-avusesera nici un merit in calificarea la mondiale ,insa cu toate acestea Jenei a trecut peste micile afinitati si a abordat obiectiv distribuirea jucatorilor[ cu toate ca a existat controversa Camataru].
-In schimb ,”imaculatul”Lucescu,desi-l calificase la Euro’84 in proportie foarte mare -generatia inegalabila a Craiovei Maxima”,a avut insolenta sa duca la Euro ,ba chiar in pozitie de titulari pe Dragnea,Zare sau clanul hunedorean[ tot respectul pentru Klein si Gabor ,fotbalisti de exceptie,in schimb Ando si Rednic,mult inferiori colegilor de generatie], in detrimentul lui Geolgau ,omul ce-l calificase pe Lucescu cu golul istoric de la Bratislava!

DM (1 comentarii) • 25 martie 2012, 5:36

A zis bine cineva mai sus: „ESTE MODELUL ABSOLUT AL CETATEANULUI ROMAN DE NATIONALITATE MAGHIARA”. subscriu si punctez: „ESTE MODELUL ABSOLUT AL CETATEANULUI ROMAN”

danSteaua (19 comentarii) • 25 martie 2012, 7:25

Cristi,

Investigheaza ce s-a intamplat in 1985, la Steaua. Cauta meciuri si observa cum juca Steaua inainte de, in timpul lui si dupa Halagian. Te vei lamuri cine a fost profitorul. Apoi, poate faci, in sfarsit, lumina si se lamureste odata misterul „non-valorii” lui Emerich Jenei. Ar fi un cadou frumos pentru nea Imi, chiar daca a trecut ziua lui. Sa auzim numai de bine!

bănățanu (10 comentarii) • 25 martie 2012, 8:13

Domnule Adi,
Sunt cu totul de acord că cei doi merită o statuie. Și nu sunt singurii din țară… Dar îmi permit să corectez prima parte a frazei dumitale: ”doi români merită o statuie” , nu doi unguri!

danSteaua (19 comentarii) • 25 martie 2012, 8:27

Scuze, corect este in 1984, daca imi aduc aminte bine, dupa pierderea calificarii in turul 2 al Cupei Cupelor, in favoarea Romei.

giorgio (1 comentarii) • 25 martie 2012, 9:32

Draga Adi ,ai uitat multi altii ca :Balázs Jolan(Jolanda Balaj)Kovács István,Szabó Kati,Petchowszky József,Silay Ilona ,etc etc etc

aham (62 comentarii) • 25 martie 2012, 9:37

frumos elogiul. si meritat

sevilla86 (15 comentarii) • 25 martie 2012, 10:15

Un ADEVARAT DOMN al fotbalului Romanesc! Sa fie sanatos,avem nevoie de el!

gavras (7 comentarii) • 25 martie 2012, 10:21

staau si ma gandesc,de ce oare lucescu mircea,probabil cel mai mare antrenor al timpurilor romanesti,probabil si covaci,niciodata nu a fost iubit.oare de la dinamo? foarte ciudat.oricum,bun articol,la multi ani sanatosi

circotel (267 comentarii) • 25 martie 2012, 13:49

@red,
corect,traim intr-o lume din ce in ce mai nebuna,bolnavii mintali sunt cetateni de vaza ai societatii,in vreme ce aceia cu bun simt si valoare trebuie sa se retraga in umbra .Respect etern Imi Bacsi,un roman nationalist te are la inima pentru totdeauna,pentru bucuriile pe care i le-ai facut si pentru Omul care ai dovedit ca esti!La multi ani!!!

Gabi (2 comentarii) • 25 martie 2012, 13:50

UN MARE DOMN IENEI…SPECIE PE CALE DE DISPARITIE…NE VA FI FOARTE DOR DE ASEMENEA PERSONALITATI…FELICITARI PT. ARTICOL,
D-LE GEAMBASU!

herbrt holyoake (43 comentarii) • 26 martie 2012, 1:28

In anii ’60 Jenei s-a impus ca fundas central la Oradea.Steaua l-a vrut cu incapatinare si, spre a-i obtine semnatura ,a aruncat-o in joc pe d-soara Vasilica Tastaman,cea mai in „voga” actrita la vremea respectiva.Emerich a „muscat”,iar din acea alianta a rezultat un copil.Bineinteles ca aidoma cu orice casatorie aranjata totul s-a dus de ripa.Prea erau mari nepotrivirile de orice,caracter,cultura,aspiratii si,nu in ultimul rind,de limba si nationalitate.De mentionat ca Emerich Jenei nu pomeneste niciodata de ce s-a intimplat cu copilul,ce a devenit si care au fost relatiile intre cei doi.Oficial Jenei nu a avut decit o singura sotie,o scrimera de origine secuiasca.

A. Petru (1 comentarii) • 26 martie 2012, 6:57

Dragul nostru Imre Bacsi,
Multi ani cu sanatate si numai bine la aniversarea a 3 sferturi de veac de viata si munca pe câmpia sportului cu balonul rotund !
Performantele deosebite obtinute de dvs. sunt bine cunoscute si apreciate de catre toti iubitorii sportului.
In plus, tinuta impecabila, comportamentul demn, atitudinea ireprosabila, vorba calma si echilibrata, respectul interlocutorului, va recomanda ca un gentleman ce impune stima tuturor.
Nu pot sa uit cuvintele unui fost coleg de scoala caruia i-ati fost antrenor, care în anii ’80 mi-a relatat ca sunteti nu numai un tehnician desavârsit, un bun psiholog, dar si «cel mai civilizat personaj din fotbalul autohton». Sunteti singurul antrenor care se adresa elevilor sai cu apelativul «Domnii mei» . . . si nu utiliza injuria sau vulgaritatea in exprimare.
Va rog sa primiti un calduros omagiu pentru nenumaratele momente de mare satisfactie pe care ni le-ati oferit de-a lungul unei cariere prestigioase ca sportiv si antrenor, la nivel de club sau la nationala.
La Multi Ani !