Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Americanii te omoară cu zile!

La Adria Tour a fost mai simplu. Și nu a ieșit atât scandal. Vedeți, asta este diferența dintre o lume liberă cu adevărat și alta care se preface că este liberă. Oameni stăpâni pe destinul lor prin vocație, croații, sârbii […]

...

Ce a spus Răducioiu și ce a ieșit

Știți de ce adulților li se pare că odraslele lor spun lucruri trăsnite? Pentru că ei, copiii, spun adevărul. Iar asta este o nebunie în sine. Cum adică să fii sincer și să îi trântești omului în față ce gândești? […]

...

O salvare pentru Dinamo

Houdini Burleanu a scos cumva castanele lăsate la foc domol de LPF și a pus punct șaradei. Afară sunt 36 de grade, dar clasamentul a înghețat prin hotărârea congelatorului CEx FRF. Trecerea imediată la sistemul cu 16 formații înseamnă că […]

...

I-am mai și faultat, dar corect!

Finala s-a terminat, campionatul continuă. Poate și acesta în vreun fel în zona play-out-ului, dar vorbim despre campionatul următor, care, ce să vezi?, începe pe 21 august. Adică peste două săptămâni și jumătate. Totul la altă viteză Ce înseamnă asta? […]

...

Mulțescu, un antrenor

Tocmai s-au încheiat meciurile decisive pentru promovarea în prima ligă. A început Voluntari-Dinamo și ai senzația că urmărești un meci de Champions League. Deși este tot fotbalul acela care ne enervează cel puțin de câteva ori pe săptămână. Cam asta […]

...

Ivan cel groaznic de blînd şi Andy cel nou

Privirea lui Lendl, privirea lui Andy. Ceva începe să se lege altfel decît atunci cînd mămica-jandarm îşi persecuta fiul cu o simplă încruntătură a irisului. Uitătura aceea severă care vine din internatele insulare unde copiii se călesc învăţînd rugby şi […]

vineri, 27 ianuarie 2012, 6:56

Privirea lui Lendl, privirea lui Andy. Ceva începe să se lege altfel decît atunci cînd mămica-jandarm îşi persecuta fiul cu o simplă încruntătură a irisului. Uitătura aceea severă care vine din internatele insulare unde copiii se călesc învăţînd rugby şi mîncînd fasole iahnie la micul dejun. Se prea poate ca legătura recentă dintre Murray şi Lendl să fie supralicitată, nu-i exclus ca roşcovanul scoţian (pleonasm?) să se fi maturizat el aşa, dintr-o dată. Poate s-o fi dat cu capul de pragul de sus al Ferrari-ului, cine ştie?

Dar nu cred, îmi place povestea cu Ivan Lendl care se întoarce în tenis după 20 de ani. 20 de ani în care şi-a crescut cele cinci fete (5!), a jucat golf şi a investit în imobiliare. 20 de ani în care lumea a uitat jucătorul elegant, cu lovituri curate, omul care şi-a cîştigat cu trudă trofeele de Grand Slam, cu trudă, dar nu chinuit, nu icnit, cu sudoarea care ţîşneşte din talent, nu transpiraţia hamalului condamnat la muncă silnică pe viaţă. Lendl, un lord ceh al tenisului, care nu a mai aşteptat a doua primăvară pragheză pentru a-şi dobîndi libertatea.

Americanul Ivan, cîştigător a 8 titluri de Grand Slam, omul care a avut curajul să spună cu nişte ani în urmă că Năstase, marele Nasty, copilul teribil, nu s-a luat în serios şi că, din punctul lui de vedere, nu îl consideră pe român unul dintre jucătorii de legendă ai tenisului.

Lendl încearcă acum să îl ducă în legendă pe Andy Murray. Un prieten mi-a spus în timpul meciului că Ivan seamănă cu Lobanovski. Poate. Andy Murray a pierdut semifinala cu Djokovici, dar a arătat pentru întîia dată că poate să conteze într-un meci mare. Să pună probleme adversarului, să revină, să tragă de el, să lupte cu inerţia, cu copilăria întîrziată. 5 seturi în care Andy a scos tot glutenul încă neeliminat de corpul parcă prea solicitat al lui Nole, dinceîncemaiemfaticul Nole, 5 seturi frumoase, pline de conţinut, o partidă memorabilă din care trebuie să reţinem că de-abia acum patrulaterul din vîrful tenisului s-a transformat într-un pătrat perfect, unul în care victoria poate merge în oricare din colţurile acestuia. Murray este rebelul acestui desen impecabil. Locul geometric al tuturor soluţiilor neaşteptate.

Privirea lui Lendl, privirea lui Andy. Bărbatul matur care şi-a cîştigat gloria, tînărul căruia i-a spus că poate deveni bărbat. Campionul de profesie care îşi învaţă elevul profesia de campion. Cred în povestea asta ca un copil.

Comentarii (26)Adaugă comentariu

jum4n9aru (81 comentarii)  •  27 ianuarie 2012, 19:15

Vamos Rafa!!!

jipone (2 comentarii)  •  27 ianuarie 2012, 19:21

Ca de obicei …superb!bv d-le Geambasu

catalin (4 comentarii)  •  27 ianuarie 2012, 19:25

Intradevar e o diferenta imensa intre ce juca Murray inainte si ce a arat la acest AO. Recunosc ca n-am vazut nici un meci al lui, in afara de cel cu Djokovici, si eram sigur ca Nole va trece in 3 seturi de el. Dar l-a cum a arat Andy pe teren in meciul, grozav, erau momente in care parea ca victoria ii e la indemana. Acum asteptam finala, aceiasi mereu in ultima vreme, dar parca de data asta, mai echilibrata.

andi (1 comentarii)  •  27 ianuarie 2012, 19:27

nu stiu de ce, dar eu nu pot crede in povestea asta nici in ruptul capului, nu cred in caracterul lu murray, privirea lu masa o sa-l urmareasca si dupa ce iese la pensie.Si nici nu cred in ideea de patrat la varf, e un trapez cu o latura mica, andy

bogdan iliant (8 comentarii)  •  27 ianuarie 2012, 19:29

Imi place cum ai scris,printre altele si „transpiratia hamalului condamnat la munca silnica pe viata”,de catre unchiul sau oare?Nu-mi amintesc multe despre Ivan Lendl,eram prea mic cand se lupta cu Becker sau Edberg,dar pentru prima data,si mie mi-a placut de Murray.Nu pot sa spun ca sunt un mare cunoscator de tenis,dar cand copilaresti cu Agassi si Sampras si il vezi pe Federer jucand,nu te mai impresioneaza orice,cu atat mai putin urletele si loviturile izvorate doar din milioane de repetari.Gusturile nu se discuta,e adevarat.As fi vrut sa castige Murray,dar m-am gandit ca in finala,singurul care l-ar bate pe Nadal ar fi Djokovic.Cum ar fi aratat o finala Murray-Federer?Ramane poate pe alta data.

Nea Vanea (54 comentarii)  •  27 ianuarie 2012, 19:30

Ei, daaa! Pentru aceasta tableta, felicitari!
Si as mai adauga ceva: cand pierdea o finala de grand slam, Ivan o facea ca si Andy azi… Daca nu a castigat azi, nu este deloc meritul lui Nole!

Paul (7 comentarii)  •  27 ianuarie 2012, 19:37

Stii sa scrii si frumos, fara sa faci scandal ieftin si chiar spui ceva .
Bravo!

Akatsuki (1 comentarii)  •  27 ianuarie 2012, 19:45

Andy a aratat foarte bine astazi. Uitase sa joace tennis adevarat de cand s-a despartit de Gilbert (perioada in care CTP il caracteriza ca fiind „tacticianul perfect”). Din pacate, din punctul meu de vedere, raman multe dileme cu privire la mana stanga a lui Nadal mult prea dezvoltata in raport cu dreapta si povestea asta dubioasa numita „paste fainoase” la Djokovic. Sunt curios cand se vor face teste anti dopping reale; Murray nu are prea multe sanse daca temerile mele legate de finalistii de la AO sunt reale. Oricum, baiatul asta urla de talent si de potential si ar fi fost pacat sa fi fost distrus de mama lui (treaba cu mamica-jandarm a fost geniala).

carol (1 comentarii)  •  27 ianuarie 2012, 23:53

orice finala adevarata trebuie sa il aibe pe Federer !
Nastase al nostru a zis un mare adevar:,, daca VREA, Federer bate pe oricine”.Dar pentru asta trebuie SALVAT
de santajul pariorilor mafioti !!!
Pentru frumusetea spectacolului pe care numai Federer
il poate oferi,ar merita sa fie salvat!

Alin (3 comentarii)  •  28 ianuarie 2012, 1:29

Campionul de profesie care isi invata elevul profesia de campion….cred ca aceste cuvinte spun totul chiar daca parerea mea este alta….poate odata si odata acel elev care invata incontinuu lectia pentru a o stii perfect,fara greseala va lua nota 10 la un titlu de mare slam..cine stie?

Red (5 comentarii)  •  28 ianuarie 2012, 5:29

Foarte frumos. Cred ca a fost greu pentru Lendl sa determine un jucator defensiv ca Andy sa-l atace pe Nole. A fost la un pas sa reuseasca, i-a lipsit doar o minge ca sa serveasca pentru meci. Aici cred ca s-a rupt firul intre cei doi si Nole a profitat. Dar si mai interesant va fi sa vedem cum Nole se va descurca cu noul forehand rotatie la 360 grade, marca Rafa. Marele Federer nu a rezistat.

odo (1 comentarii)  •  28 ianuarie 2012, 7:48

„dinceîncemaiemfaticul Nole”????…cum ti-ai dat tu seama de asta???..sau nu iti iesea povestea nemuritoare????…puteai sa il pupi unde vrei tu pe pe murray fara sa dai in nole.Dar asa sunteti voi ziaristii din romania,nu puteti scrie ceva fara sa improscati cu noroi.
Mi-e jena de media din Romania!!!..penibililor.

Room (25 comentarii)  •  28 ianuarie 2012, 8:41

AFERIM!!!

dan (3 comentarii)  •  28 ianuarie 2012, 10:22

mi-a placut mult scotianul,sunt sigur ca in viitor o sa ajunga numarul 1 si o sa castige un mare slem. imi place si de nole,nu zic nu,dar parca e ceva cam putred in felul in care rezista acum sa joace si 5 ore si acum doi ani se sufoca la f multe meciuri,acum parca e bionic. cred ca il bate si pe rafa,gaseste o pastila miraculoasa si ii trece oboseala :)))

one.love (27 comentarii)  •  28 ianuarie 2012, 13:37

ma uimeste djokovic! cum revine si lupta pana la final

durden (267 comentarii)  •  28 ianuarie 2012, 15:03

recidivezi 😀 al treilea articol consecutiv in care ti-ai ales inspirat subiectul!o tii asa tot 2012?eu unul pot sa sper…

cristi1305 (7 comentarii)  •  28 ianuarie 2012, 17:34

Dl Geambasu, am vazut integrl meciul Djokovic-Murray. Pe langa faptul ca „Nole” joaca senzational, e si un tip „uman” care isi arata trairile si un jucator complet, primul de la Sampras incoace..cu un joc complex atat din spatele terenului, cat si la fileu.

In acest meci a a vut o revenire spectaculoasa, demonstrand o forta mentala si capacitate de efort extraordinare, asa cum a mai facut=o de multe ori in fata lui Federer sau Nadal in ultimii ani.

In acest context, a scrie un articol in care faci apologia unui jucator (Murray) cu un joc tern, plicticos, complet nespectaculos si defensiv/destructiv, imi da masura faptului ca dvs. nu intelegeti spiritul” acestui sport sau nu ati urmarit destui jucatori de genul Sampras, Becker, Edberg sau Patrick Rafter…jucatori despre care merita sa scrii cu adevarat, ca sa nu mai vorbim de marii campioni din anii ’70…

A scrie despre Nole ar fi interesant, un jucator dintr-o tara cu doar cateva milioane de locuitori, fara suportul unei superputeri ca Marea Britanie, numarul 1 mondial, asta e un adevarat miracol (si fara sprijinul vreunui Lendl…)

Stima!

cristi1305 (7 comentarii)  •  28 ianuarie 2012, 17:38

@Red, Nole se va descurca la fel cum a facut-o in celelalte 6 partide din 2011 impotriva lui Nadal, administrandu-i un 6-o sec:)!

va ataca permanent si, concomitent, va alterna atacul cu schimburi lungi, apoi cu scurte, loburi si veniri la fileu. asa cum face cu succes de ceva vreme:))

bogdan iliant (8 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 14:28

Domnul Cristi 1305,printre enumerarile dv nu se poate strecura si un Federer?Zic si eu,nu dau cu parul

cristi1305 (7 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 17:02

mai zi si acum ceva de murray:))

cristi1305 (7 comentarii)  •  30 ianuarie 2012, 15:56

Dl. Iliant, enumerarea mea era exemplificativa, nu limitativa. Bineinteles ca Roger Federer se poate numara printre acesti ‘asi’ ai tenisului.

In context insa, am vrut sa evidentiez jucatorii cu un stil mai ofensiv si, implicit, mai spectaculos, cu un joc de serviciu-voleu mai pronuntat, cum este si Nole, iar inaintea lui au fost cei enumerati anterior, in special Becker, Edberg si Rafter (ultimul din pacate a decis sa-si incheie mult prea devreme o cariera ce putea deveni prodigioasa…).

Federer este un mare campion, dar nu se apropie ca spectaculozitate de cei amintiti…

Problema e insa alta; jurnalisti de tipul d-lui Geambasu, care nu au simtul ‘esteticului’, a elogia jocul lui Murray in fata lui Djokovic e ca si cum ai ridica in slavi jocul Realului lui Mourinho in raport de Barcelona…

bogdan iliant (8 comentarii)  •  31 ianuarie 2012, 0:36

Nole joaca servici-voleu?In ziua de azi,cel mai mult joaca astfel Tsonga,apoi Federer cand se enerveaza.Iar Federer nu se apropie ca spectaculozitate de cei enumerati?Poate pentru ca este mult deasupra tuturor,din toate punctele de vedere.Daca vreti,stam si analizam fiecare lovitura din arsenalul oricarui jucator si o comparam cu aceeasi lovitura executata de Federer.Un singur lucru are Nole peste Roger,rabdarea unui „zgurist”,sa joace o mie de lovituri in acelasi loc,la fel pot spune si despre Rafa.Asta e ,in cazul ambilor,singura arma cu care il bat pe Roger.Sa nu uitam cum ramane cateodata Nole la loviturile lui Roger.Exact,ca la teatru.Sa dam cezarului ce e al cezarului,ok,Nole e un jucator,un atlet senzational,Rafa la fel,dar Roger e cel mai mare tenisman pe care l-a dat planeta asta,NU cel mai rabdator,dar cel mai genial si cel mai spectaculos.

cristi1305 (7 comentarii)  •  1 februarie 2012, 9:42

Nu stiu ce sa zic, e o chestiune de gusturi in materie de tenis. Ce nu mi-a placut la Federer e ca are automatismele unui robot in joc si nu improvizeaza aproape niciodata. In plus, sa ne aducem aminte cati ani a stat in umbra altora undeva intre locurile 25-40 ATP si nu facea mai mult de sferturi in turneele de grand slam pana nu s-au retras cativa grei (sampras de ex. il batea constant). Apoi, pe fondul cresterii jocului sau de regularitate, dar si lipsei unor avdersari de talia lui sampras, a inceput sa urce in clasament si s-a cocotat acolo pana cand a fost detronat de nadal, la randu-i detronat de djokovic.

pe undeva l-as asemui pe federer de acum 8-9 ani cu murray de astazi: omul se chinuie, strange din dinti, sufera, dar ceva ii lipseste: constanta. cand o va gasi, probabil ii va calca pe urme lui roger.

cristi1305 (7 comentarii)  •  1 februarie 2012, 10:09

Si da, Nole este „la baza” un jucator de servici-voleu, in primii ani ai carierei profesioniste asa juca. Insa, vazand ca se oprea mereu in semifinale sau sferturi cand intalnea pe Roger sau Rafa, al caror joc din spatele terenului facea diferenta, s-a adaptat si a inceput si el sa joace raliuri lungi, de pe linia de tusa, devenind astfel un jucator complet.

cum Rafa joaca o mie de mingi in acelasi punct, asa face si Roger (ceva mai variat totusi), era inevitabil ca Nole sa inceapa sa faca la fel ca sa faca fata „distractiei”…

bogdan iliant (8 comentarii)  •  2 februarie 2012, 12:21

Vorbim despre sporturi diferite,daca nu vedem ca Federer este cel mai genial tenisman vazut vreodata,el improvizeaza cel mai mult,e cel mai imprevizibil,niciodata nu stii unde vrea s-o dea,pana in ultimul moment.Si inca un argument in sprijinul improvizatiei:mingile printre picioare.Prin 2008-2009,se cam uita Nole dupa ele ca dupa masini straine.Apoi toti au inceput sa le exerseze si sa le reuseasca,dar cine a resuit primul?Aud?Da,Federer.Si multe altele.N-are cum sa-ti placa tenisul si sa-ti placa Djokovic si Nadal,dar nu Federer.E ca si cum nu ti-ar place baschetul din NBA sau fotbalul latin(si ai prefera fotbalul norvegian).Cineva spunea ca daca nu-ti place Barcelona,nu-ti place fotbalul.Aici e discutabil,pentru ca la fotbal,pasiunile trec dincolo de stilul de joc,dar la tenis,daca nu-ti place Federer,nu-ti place tenisul,iti place ciobaneala,urletele si lupta surda.E si asta un mod de a privi lucrurile.

cristi1305 (7 comentarii)  •  4 februarie 2012, 10:57

Da, e clar, e o chestiune de gusturi care – vorba poetului – nu se discuta. Perceptia mea e complet opusa. Ciobaneala e o chestiune de joc de regularitate de fundul terenului (pe care unii il vad ca „varietate de lovituri”), joc care intotdeauna inseamna icnete, lupta surda, fizica, adica fix ce fac federer si nadal. djokovic, desi face si el asta pentru a face fata celor doi, si o face chiar bine de cativa ani, mai face ceva ce il difentiaza si il plaseaza deasupra: avanseaza la fileu unde plaseaza stopuri si voleuri senzationale, loburi, sau plaseaza scurte la fileu, etc. aceasta VARIETATE de procedee tehnico-tactice il face unic! Federer ‘improvizeaza’ numai de pe linie, habar nu are sa vina la fileu…

Comentează