Ciobi, Dinamo te vrea ham, ham!
Ştirea nu a făcut vîlvă. S-a pierdut în knock outul patriotic al lui Bute şi aşteptarea meciului cu Argentina. Numirea lui Liviu Ciobotariu la Dinamo a fost o ştire care a stat cîteva minute în front-page pe gsp.ro, a coborît […]
Ştirea nu a făcut vîlvă. S-a pierdut în knock outul patriotic al lui Bute şi aşteptarea meciului cu Argentina. Numirea lui Liviu Ciobotariu la Dinamo a fost o ştire care a stat cîteva minute în front-page pe gsp.ro, a coborît apoi în home pe C1 (nu e şah, aşa spun colegii mei de la site primei coloane), iar după vreo două ore s-a ascuns undeva în zona fetelor de la Divizia Sexy.
În articol scria aşa: Ciobotariu a semnat pe 3 ani cu Dinamo ca antrenor principal. 5000 de euro salariu lunar. Dar el fusese şi pînă atunci antrenor principal. Interimar. Provizoriu. În aşteptarea diferiţilor italieni, care oricît de disoccupati erau ei acolo, în Peninsulă, nu stăteau la discuţii pentru un venit cu puţin peste ajutorul de şomaj. Sau aşteptînd o improbabilă răzgîndire a lui Andone.
Andone chiar a plecat, iar Ciobi chiar a fost instalat în funcţie. În regim de austeritate asumată şi cu o discreţie pînă mai ieri străină stilului rococo-paysan cu zurgălăi alb-roşii adoptat de Cristi Borcea. Hotărît lucru, ştirea cu Ciobi nu face audienţă. Ciobotariu însuşi nu mişcă acele ratingului, fiindcă este un personaj calm şi civilizat, în mod evident diferit de ceilalţi participanţi la traficul din fotbalul românesc. După ce a suportat interimatul cu un stoicism care mirosea a resemnare, Ciobotariu ştie, în sfîrşit, pe ce picior dansează. Muzica fusese stabilită dinainte. „Fost-ai, lele, cît ai fost!” Economie. Promovarea tinerilor din pepiniera dinamovistă. Raphael Stănescu, Raul Crişan. Ungerea pieselor ruginite ale veteranilor. Danciu, Cătălin Munteanu. Reintegrarea lui Săgeată, maturizarea lui Liviu Ganea.
Liviu Ciobotariu are vîrsta lui Pep Guardiola. Minus două luni, minus două Ligi ale Campionilor. Bineînţeles că e nedrept să punem problema aşa. E ca şi cînd cineva mi-ar atrage atenţia că Bulgakov a scris „Maestrul şi Margareta” cînd era mai tînăr decît mine. Aşa e, Ciobotariu nu trebuie să fie Guardiola de România. Dar ce? Probabil acel om cu personalitate care ar putea da strălucire unei echipe într-una dintre cele mai grele perioade din istoria ei. Un antrenor cu idei, echilibru şi curaj. Curaj, Ciobi, deocamdată ai arătat că ai răbdare!