Oameni obișnuiți cu uniforme

Ilie Năstase, mereu supărat. Mereu luat peste picior. Se pare că tuturor ne place asta

Dacă aș fi Ilie Năstase, m-ar durea inima să văd cum lumea mă împarte, mă sfâșie practic în două. Din fericire, nu sunt. E fascinantă diferența de perspectivă – între legendă și bufon, între icoană și om cu pretenții prea mari. Felul în care se expune unei lumi din ce în ce mai atente, mai zoom-ate pe toate detaliile care ar putea stârni controverse aproape că dezvăluie un fost număr 1 mondial naiv, la marginea imaginii de victimă care încă nu a aflat că oamenii nu-l mai iubesc ca acum jumătate de secol. Că oamenii obișnuiți uită.

Furia lui, de data aceasta cauzată de faptul că nu a fost lăsat în tribuna oficială a defilării naționale de la București, nu e neapărat îndreptată spre autoritățile care l-au considerat mai puțin general decât pe ceilalți generali. Furia lui atacă mai ales ideea de uitare, de lipsă de recunoștință, cuvenită sau nu. Ilie Năstase nu mai știe, după incidentul de la Arcul de Triumf, dacă mai e simbol sau nu. Nu mai știe exact în ce anume s-a transformat. Și asta trebuie să fie un motiv de mare dezorientare, pentru oricine, indiferent de câte uniforme porți sau de câte trofee mai ai acasă.

Comentariile publicului îi sunt, în cea mai mare parte, defavorabile. Parcă din ce în ce mai crude cu fiecare întâmplare în care Năstase iese în evidență cu scenele lui. Unele sună jignitor, iar altele, pe care poate fostul jucător de tenis ar trebui să le ia în seamă fără să se supere, îl îndeamnă la modestie.
Năstase așteaptă scuze. Nu știu dacă de la președintele țării sau de la armata română, sau dacă de la toți cei care se declarau mândru de el, iar acum îl numesc măscărici sau clovn, sau penibil. Ilie Năstase pare a fi dezamăgit, nepricepând cât de mult a dezamăgit el însuși exact pe cine nu trebuia – pe cei care înainte îl adorau.

Iar asta e o treabă foarte greu de reparat. Transformările se desfășoară lesne numai în sensul lor rău. Căderile spectaculoase trag cu ele în râpă simpatia, o altă rezervă a acestei planete care se reface cu greu, dacă se reface vreodată.

Nu toți deținem o uniformă – de general, de medic, de pilot. Dacă însă aveți prin garderobă vreuna, folosiți-o corect.