Plăcerea de a fi ”îmbătrânit” cu CFR-ul din Cluj

Despre situația fotbalistică din zona noastră

Indiferent ce se întâmplă la Doha, cu Mondialul de acolo – rămân un european. Ca atare, nimic nu mă poate interesa mai mult decât „optimile” și „16-imile” celor două Ligi continentale.

Estul la masa săracilor
În Champions League, sare în ochi o banalitate: nu e calificată nicio echipă din zona asta ceva mai centrală și tot mai estică, numită de mult la noi „masa săracilor”; nu știu dacă în țările din această zonă în care ne găsim se folosește această expresie agasantă pusă în permanent contrast cu „masa bogaților” și mai enervantă, desigur, fiindcă prea lipsim de la ea.

Gică și Gică se pot supăra, dar…
Nu știu câte neamuri, cu federațiile și galeriile lor fotbalistice, au un asemenea elan în a se simți mereu jignite. E clar că nu avem de ce să ne dăm persecutați. E o evidență: nu avem ce căuta, azi, în Champions League. E verdictul dintr-o altă expresie de bază: „Asta e situația!”, nu ne persecută nimeni – ne persecută rezultatele echipelor noastre când sistematic nu pot trece de grupele preliminare.

Gică Hagi și Gică Popescu se pot supăra, deocamdată e imposibil să se schimbe regulamentele care stabilesc valori, nu avem valoare pentru a ne întâlni în primăveri europene cu cei mult mai valoroși de acolo; sunt însă întotdeauna mulțumit când îi văd pe amândoi invitați, și după 20 de ani, la gale europene unde sunt celebrați foști colegi de-ai lor în aceeași împărtășire a gloriei. În urnele tragerilor la sorți, nu se pot însă introduce echipe românești numite Hagi sau Popescu…

Am îmbătrânit cu Dan Petrescu
În schimb, în Europa League, situația e ușurel mai bunicică, ca să ne exprimăm mai tandru. Din cele 32 prinse în „16-imi”, avem 3 din zona noastră: Șahtior, Ludogoreț și, cu toată plăcerea, CFR Cluj. Doar 3 din 32, dar încă o dată, asta e situația și nu avem de ce obiecta; desigur, putem clipi și ridica sprâncenele, cum de nu găsim nicio echipă cehă, rusească, sârbă, maghiară, putem surâde cum știm noi la ideea asta de Ludogoreț (a căzut cu Inter!), putem câte și mai câte, dar nimeni nu ne poate lua plăcerea asta de a fi „îmbătrânit” cu Dan Petrescu și CFR-ul în atâtea tururi și retururi, unele mai decisive decât celelalte.

Mister Dan și misterul fotbalului
Cu nicio echipă de-a noastră nu am trăit mai decisiv decât cu CFR-ul, dacă avem voie să comparăm astfel adjectivul „decisiv”; că i-a căzut cu Sevilla – și nu cum voia Dan, cu vreo engleză!? – văd în asta un ghinion pe măsura dreptului pe care și l-a luat invocând atât de des norocul și bucurându-se de el.

Există dintotdeauna forțe misterioase cărora le place să echilibreze noroacele și ghinioanele oricărui Mister, chiar dacă despre ăsta se zice că le-ar ști pe toate. Ei bine, Mister Dan, mai în glumă, mai în serios, în ultimul său interviu din Gazeta de miercuri, ne-a lăsat să înțelegem că nici el nu le știe pe toate. Ne-a dăruit vorbele auzite de la Trapattoni: „… Să mor dacă știu fotbal! Fotbalul e un mister și nu pot să pretind că mă pricep”.

La care Dan a adăugat: „Dacă spui că știi fotbal, te-ai curățat!”. Aș pune aceste fraze ca parole de deschidere pe computer oricărui specialist, fie el cronicar, internaut, chibiț sau simplu microbist.