Noi, cei care nu putem trăi fotbalul fără Premier League

F(r)azele mele cu un dinamovist ”cormoran”

Deși îmi displac unanimitățile – fie ele pro, fie ele contra -, nu pot trece rece peste ceea ce s-a întâmplat după Derbyul de sâmbătă: imediat s-a stabilit și a rămas în vigoare până azi un acord general – a fost un meci bun, foarte bun, ba chiar extraordinar, cu mult peste media mediocrității, cu un Coman și un Nistor sărind din pagină etc, etc. De ce etc? Elogiile, la noi, sunt atât de rare, cum să le comasezi într-un etc?

Subscriu la ele, cu o notă personală în plus: am văzut meciul nostru la câteva minute după un Liverpool-Leicester de toată încântarea până la penaltyul din min. 90+4. În plăcerile lui, în erorile lui și chiar în mizeriile lui, FCSB-Dinamo a rezistat. Desigur, nu l-am comparat valoric, în strictețea fotbalului, ci ca spectacol emoțional. FCSB-Dinamo (locurile 10 și 11) m-a ținut și el până în ultimele secunde și de comparat nu o pot face decât cu „derbyul” de luni, CFR-Viitorul (locurile 1-3). E clar care a fost derbyul fără ghilimele, indiferent de clasament. Apropierea – cu totul rară, aproape impertinentă – cu un derby din Premier League mi-o permit pentru a pune în evidență un adevăr: cu tot respectul față de cei care preferă LaLiga sau Serie A, suntem mulți, foarte mulți, cei care nu putem judeca și trăi fotbalul săptămânal fără Premier League.

De ce, dacă mai e nevoie de un de ce, pe altă dată, acum mă grăbesc să relatez că la chiar două zile după FCSB-Dinamo și Liverpool-Leicester, nu primisem niciun telefon de la prietenul meu dinamovistul „cormoran”; m-a sunat abia luni seară și mi-a comunicat de la început că e fericit. Fericit fiindcă City a încasat-o și Liverpool e la 8p în față… M-am ținut blând: „Bine că-l aveți pe Mane… E mana voastră cerească!”. M-a informat strâns: „Așa e… Messi l-a dat no 1 în consultarea pentru Gala UEFA”. Am plusat: „Ți-am mai spus că prea faceți cultul personalității lui Salah”. A fost de acord, ceea ce m-a decis la o contră: „Credeam că mă suni pentru Dinamo… Nu sunteți fericiți cu Uhrin?”.

Era doar mulțumit, însă Derbyul îi plăcuse și lui, ceea ce mi s-a părut pozitiv pentru evoluția exigențelor sale, însă m-aș reenerva (verb nou!): oare această Premier League nu e prea ingrată cu noi?, n-o iubim prea mult când nu are niciun român între echipele ei? Imediat mi-a apărut Pușcaș, din Liga a 2-a, cu „Anglia la picioarele lui” după primul gol la Reading și după aceea nimic, ca în Derby, pe Arena Națională, Adi Popa, lăsat să plece de la Reading, să fie ditamai „Motoreta” de serviciu. Noi o iubim și ea nu ne priește… De ce? Parcă nu știm… Sunt atâtea etc-uri… Stai liniștit – ne-am recomandat -, pentru prima oară de când îi ascult, Dinu și Panduru au fost amândoi entuziasmați de un fotbalist din Liga 1 română! De Cardoso! Mă dau în vânt după asemenea f(r)aze.