De la trompeta lui Tudorică la trompeta lui Tudorache

Primarul Sectorului 1 e peste tot acasă. Dacă nu merge treaba, se suie cu picioarele pe toată lumea

Pe vremuri, în tribuna de lemn din Giulești se auzea legendara goarnă a lui Tudorică. Astăzi, dintre faldurile vișinii răzbate rapidismul milenarist al lui Daniel Tudorache. Politicianul asumat drept creatorul Giuleștiului contemporan, autointitulatul salvator al istoriei începute în 1923.

Aristocrația vișinie

Domnul primar se afișează la meciuri în companie selectă. Mircea Lucescu, Mircea Geoană, maestrul Dichiseanu. Dacă mai trăiau, îi strângea alături și pe Colea Răutu, Pittiș, Ștefan Bănică-tatăl. George Stanca e greu de crezut că l-ar fi agreat și, cu Il Giuleștino prin peisaj, probabil că suporterii ar fi lecturat deja a suta filipică la adresa edilului.

Promovare, dar cu ce?

Primarul transmite clar ideea că tot ce se face la echipă îi aparține nemijlocit, că nu se ia cea mai neînsemnată decizie fără augusta sa părere. Și probabil că așa și e. Gardat de oameni fideli în conducerea executivă, Daniel Tudorache promite să se urce cu picioarele pe toată lumea, dacă treaba nu merge.

Și treaba nu prea merge, pentru că lotul e de stat pe loc călduț în Liga 2, nu de promovat în Liga 1. Pentru asta, pe lângă niște tineri minunați, pe lângă sângele tumultuos din peluză și sângele albastru din tribuna oficială, mai e nevoie și de niște fotbaliști buni și cu experiență. Ei însă n-au apărut pe lista de achiziții publice, n-au fost trecuți pe SEAP. Iar cu ce ai, te mai poți aștepta și la după-amieze cum a fost aceea cu Viitorul Pandurii. Nu e mereu ca la Reșița sau ca la Pitești!

Picioarele

Dacă povestea cu urcatul cu membrele inferioare pe toată lumea a fost o glumă, ea a fost foarte proastă. Dacă a fost în serios, e și mai rău. Nu se urcau cu picioarele pe oameni nici măcar patronii de cluburi ai deceniului trecut, care-și finanțau echipele până la ultimul creițar. Nu se laudă cu asemenea ascensiuni pedestre pe oameni nici măcar Gigi Becali, deși face adesea asta. Poți, eventual, să te sui pe oameni când investești banii tăi, deși nici atunci nu e bine s-o faci. Când utilizezi fonduri publice, îți folosești picioarele pentru cu totul altceva.

Pancu

E limpede că primarul s-a născut să fie el personajul principal al oricărei întâmplări, iar capitalul de simpatie de care se bucură Pancu îl cam irită. Probabil unul dintre cei despre care se vorbește în propoziția cu picioarele e însuși Pancone. Care primește emoticioane de la biroul șefului și căruia i se arată pisica meci de meci.

Nu Pancu e de vină, nu el a ales jucătorii (n-ar fi trebuit să accepte asta), antrenează ce are și cum poate. N-are teren, pasează prin smocuri și pentru meciul următor se va muta pe stadionul Dinamo, într-un nonsens genetic pe care nimeni nu-l sesizează. Cum să joace Rapidul în Ștefan cel Mare? Pe o enormitate ca asta nu se mai urcă primarul cu picioarele?

Zdreanță și ucigașul lui Zdreanță

Fără legătură cu persoana primarului și având doar conexiune cu subiectul Rapid prin intermediul lui Pancu, de curând giuleștenii l-au împrumutat pe tânărul Demici la Slatina, în Liga 3. A fost decizia antrenorului. Tatăl junelui, fostul rugbyst cu același nume, l-a făcut pe Pancu „zdreanță”, în spațiul public al mediilor online.

Cine e „acuzatorul”? Unul care nu demult (s-a scris despre asta) pătrundea în apartamentul unei doamne și-i defenestra cățelușul de la etajul zece sau cam așa ceva. Păi, domnul rugbyst, cum să fie Pancu zdreanță, când matale taman că l-ai azvârlit pe Zdreanță pe geam?!