Vergil von Karajan
Pe ton cam agresiv, Andronache ne transmite că se simte antrenor principal, adică dirijor
Toți suntem interimari pe lumea asta, nu doar antrenorul FCSB-ului. Știți cum e, azi ești, mâine nu mai ești! Trebuie însă să ne facem vremelnicia plăcută, atractivă și eficientă. Să nu ne punem rău cu cei din jur, pentru că, interimari și trecători fiind, s-ar putea să nu mai avem vreme să ne împăcăm.
Presa e de vină
La conferința de presă dinaintea meciului cu Mlada, Andronache a fost extrem de ofensiv. Altfel, vorbim despre un asiduu antrenor de juniori, care a făcut treabă bună ani și ani la Sportul, apoi la Domnești, în măsura în care-ți poți garnisi cv-ul cu realizări pe care le consideri notabile, în zona de dincolo de Prelungirea Ghencea. Dacă ar fi fost și FCSB la fel de ofensivă la meciul cu Astra, probabil că tabela ar fi indicat alt rezultat. Dar spiritul de atac a rămas pe bancă și s-a debușat în conferință, unde însă maestrul Vergil n-a descoperit nicio Americă. Se știe demult că presa e vinovată de toate relele din lumea asta!
Zmeu pe bancă, nu la microfon
S-a văzut clar la televizor cum la secundul secundului (V.A. a fost secundul fostului secund Bogdan Andone) vine Dacian Nastai, adică secundul secundului secundului, și-i șoptește ceva la ureche. Imediat, în acel minut 41, Vână țâșnește în teren, în locul gafeurului în serie Bălașa. Semn că pe arena din Giurgiu semnalul GSM e impecabil. Și că ordinele se execută, nu se discută. Nu la pauză (mai erau câteva minute), ci pe loc, imediat. Să vadă toată lumea că acela care greșește, plătește!
Glorie interimatului!
Cum însuși patronul a recunoscut imediat după meci că el a ordonat acea schimbare pentru a-l umili pe Bălașa, orice comentariu e de prisos. Mai rămâne de adăugat că n-a fost umilit doar cel schimbat, ci și cel care a executat numaidecât ordinul, adică Vergil Andronache. Dacă era să fie zmeu, era atunci, lăsându-l pe Bălașa în teren, că doar n-ar fi venit nea Gigi cu bodygardul Fane să-l scoată! Ce dacă îl dădea afară după meci? Doar spuneam mai înainte că toți suntem interimari și vremelnici….
Principal printre principali
După un asemenea episod, faci pe bățosul și zici că tu ai vrut să fii de bun simț, dar….Dar ce? Că n-a terminat fraza! Dar cu presa asta nu se poate, cam așa am înțeles continuarea nerostită. După care urmează niște filosoficale de adormit copiii din Domnești. În timp ce pe la FCSB se anunță, sau chiar se perindă pe la negocieri mai mulți antrenori pe zi (până acum s-a vorbit, în doar câteva zeci de ore, de Zenga, Mangia, Bergodi, Ilie Poenaru, Cătălin Anghel, iar Conceicao chiar a făcut o vizită infructuoasă la Palat), Andronache ne transmite că el se simte antrenor principal. Printre alți antrenori principali, cu care se discută și se negociază oră de oră.
Pupitrul și bagheta
Dăscăleala mediatică a lui Andronache merge mai departe cu ideea că antrenorul principal e ca un dirijor, care nu trebuie să știe să cânte la toate instrumentele, rolul lui e acela de a asigura armonie în orchestră. Înduioșător! Simfonia a treia, Eroica, sau mai bine a șasea, că e Pastorala și e mai în spiritul meleagului. Filarmonica din Pipera&Berceni, cu Vergil von Karajan la pupitru, cu Bălașa la pian și cu nea Gigi ca întotdeauna, la trombon. Ce dirijor e acela care primește telefon de la șeful de filarmonică și schimbă pianistul între doi diezi?
Andante, maestro, allegro ma non troppo! Urmează, în aceeași interpretare dirijorală, Poemul Simfonic Vltava. Adică Mlada Boleslav. Vizionare plăcută! Vă rugăm insistent să închideți telefoanele pe toată durata concertului!