Petrescu, a doua horă după Pasadena 

La un sfert de veac și două săptămâni de la epocalul meci cu Argentina, antrenorul CFR-ului a dansat din nou pe iarbă

Cineva, amator de fotbal în linii mari, dar nu foarte la curent cu ultimele evenimente, neconsumator de tururi preliminare europene, să zicem că a deschis televizorul la minutele de prelungiri din Gruia. A văzut tricourile vișinii ale clujenilor apărându-se aprig în careul propriu (imaginea CFR-ului cu fundul în propria poartă nu mai reprezintă demult ceva inedit) și pe unii în galben asaltând reduta campioanei.

Un studiu în galben
Cine să fie „galbenii”? N-a mai apucat să-și dea seama, pentru că s-a fluierat finalul, iar tricourile vișinii s-au prins într-o horă îndrăcită, a unei bucurii imense. Cum galbenul apare doar arareori în vestimentația marilor echipe ale continentului, până să umble pe net, omul nostru a trecut în revistă câteva amintiri cu această culoare. Borussia Dortmund? Villarreal? Nantes? Sau poate Chelsea, echipamentul de deplasare? Nu, domnule, nu! E Astana! De unde e Astana? A, da, din Kazahstan! Fotbal destul de bine hrănit, de bine plătit, dar cam de iurtă și de stepă.

Motive de bucurie
Da, CFR a reacționat și a contracarat rapid golul primit în debut de meci. Da, Omrani a dat trei goluri, dintre care unul cu călcâiul, ca Madjer. De peste trei decenii, algerianul Rabah, între timp sexagenar, e mereu reperul calcaneului, deși între timp s-a marcat de zeci de ori prin acest procedeu. Da, CFR a avut viață în ea, a avut combustie internă, a ținut cu tot dinadinsul să arate că n-a ratat startul sezonului, în ciuda rezultatelor plăpânde din acest iulie. Acestea ar fi luminile unei seri care dă speranța că se poate trece și de Maccabi.

Reglare de conturi
„M-am săturat de câte trofee și câți bani am câștigat”, și-a punctat Petrescu revanșa față de cei care criticaseră CFR-ul după manșa tur, în principal cu Ilie Dumitrescu. Până nu demult, cea luată la ochi în asemenea situații era presa. De curând, ținta antrenorilor îmbufnați s-a mutat în zona analiștilor care stau la căldurică, în studio. Când spun ce văd, aceștia pot fi crucificați de către tehnicienii din „câmpul muncii”, chiar dacă e vorba de analiști cu zeci de selecții în echipa națională și cu mulți ani de antrenorat. A-ți proba priceperea cu extrasul de cont nu e cea mai elegantă revanșă, dar mereu Dan a trecut drept un antrenor excelent, nu drept o persoană cu maniere de Sir.

Despre noblețea Champions League
Lumini strălucitoare, steluțele acelea gri, seri de gală… Aceasta e Liga Campionilor! Și un antrenor zbuciumat care, când se fluieră de pauză, năvălește în teren la brigada de arbitri și apoi merge zeci de metri la doi pași în urma lor, gesticulând și bodogănind despre un penalty nedat la Deac. Asta după ce, în momentul strict al fazei, îi dăduse peste mână lui Panin, care-l ținuse ca pe un pivot pe semicercul de handbal să nu dea buzna pe gazon încă de atunci. Poate că în tururile preliminare procedeul se mai practică, dar din grupe, unde CFR-ul vrea să ajungă după încă trei hore ale bucuriei, el reprezintă o extremă raritate.

Felicitări pentru calificare, succes mai departe!