Teja în era informației

Antrenorul FCSB-ului a aflat o veste importantă despre echipa sa la aproape 24 de ore de la publicarea acesteia

E vineri, aproape de prânz, și Mihai Teja trece prin rutina conferinței săptămânale de presă. Subiectul e meciul cu Sepsi, dar nu numai. E întrebat despre venirea lui Pașcanu, informație publicată masiv, abundent, încă din după-amiaza de joi. Răspunsul e stupefiant: „Nu știu de acest transfer. Acum aud, de la dumneavoastră!”. Iar continuarea se înscrie pe aceleași coordonate: „Dacă mă trezesc cu el la echipă, asta e, ce să fac…”

Tactica întâlnirilor cu presa

Știi că ești la FCSB, că în fața ta vor fi microfoane, camere video, ochi iscoditori și inteligențe care caută să te pună în încurcătură. În consecință, e indicat să te pregătești puțin. Ce te-ar putea întreba ziariștii? Dacă îți dorești victoria la Sfântu Gheorghe? Normal că ți-o dorești. Dacă mai ai șanse la titlu? Vei spune, ca la școală, că deși ele sunt puține, tu încă mai speri. Dar te pregătești puțin și dincolo de tema destul de îngustă a confruntării cu Tandia.

Ce-ar mai putea fi? Dacă se bagă Gigi peste tine? Asta te-au tot întrebat și deja toată lumea știe că se bagă. Despre Șumudică? Aici ești îndreptățit să ridici din umeri, nimeni nu te va condamna pentru asta. Poate despre șuvoiul de accidentări de la echipă, pentru care trebuie să confecționezi un răspuns care să convingă cât de cât. Și obligatoriu despre Pașcanu, vehiculat cu insistență de media.

Pravda și sovieticul congelat

Aerul cu care a receptat Teja vestea cu Pașcanu nu e fals. Niciun pic de teatru, părea de-a dreptul picat din copac. Dacă ar fi citit, ar fi dat un răspuns la două capete. Ceva de genul da, e un jucător bun, tânăr, însă vom vedea ce ne va rezerva viitorul. Însă perplexitatea antrenorului fecesebist nu lasă loc de interpretări. Teja a fost ca acel banc cu activistul sovietic congelat zeci de ani în Siberia, care după ce s-a dezghețat, a dat fuga să ia Pravda și a rămas stupefiat când a citit pe prima pagină despre conflictul de la granița dintre Finlanda și China, semn că între timp Uniunea Sovietică dispăruse.

Din experiență proprie

Acum câțiva ani, în seara meciului Pandurii-Fiorentina din grupele Europa League, am avut bilet la teatru, deși a doua zi dimineață de la ora zece eram moderatorul unei emisiuni tv. În antract am ieșit în foaier (meciul începuse deja) unde câțiva iubitori de teatru și totodată de fotbal m-au întrebat despre isprăvile lui Eric. Eram la curent, intrasem pe net, dădusem câteva telefoane, dar gândeam că poate acei oameni mă vor acuza de superficialitate privindu-mă a doua zi cât de doct vorbesc despre un meci pe care nu l-am văzut. Așa că după spectacol am mers acasă, am urmărit înregistrarea integrală, comentariile de după, iar când mi-am pus lavaliera eram deja doctor în Pandurii-Fiorentina.

Nici Papură nu doarme

Poate că e la modă stilul de antrenor focusat doar pe meciul care urmează. Atât de concentrat încât nu-l interesează nici Liga Campionilor, nici schimbarea polilor magnetici, nimic altceva, incluzând aici și posibila venire a lui Pașcanu. Dar pe lângă faptul că nu e bine să pari dezinformat, să fii dezinformat de-a dreptul e și mai rău. Crede cineva că Papură doarme la Barcelona-Liverpool? Acolo e puțin teatru, menit să-l arate pe antrenorul Craiovei preocupat într-atât de chestiunile tactice alb-albastre încât ignoră orice altă informație. La Teja, în schimb, e ignoranță în stare pură, ceea ce înseamnă în vorbe meșteșugite neprofesionalism, iar într-o exprimare ceva mai simplă, superficialitate.