Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

Octogenarul Hala

Cunoscutul antrenor face azi 80 de ani. Cei mai tineri trebuie să afle spumoasele povești ale carierei sale

Permalink to Octogenarul Hala
joi, 7 martie 2019, 11:35

Fusese un mijlocaș tehnic, de prima divizie, dar fără dimensiune internațională. Dinamovist, oborean, ajunsese la Dinamo Pitești, pe vremea când Argeșul era doar filială departamentală. Apoi la Sportul Studențesc, unde jucase cu Lucescu și cu Mircea Rădulescu, trecuse pe la Vagonul Arad, care era tot în prima divizie, și se retrăsese pe final de carieră tot la Pitești.

Schimbarea la faţă

În acea toamnă a lui 1971 Argeșul era antrenat de un nume imens al vremii, Titus Ozon, dar mergea foarte prost, înota spre coada clasamentului. Trecuseră vreo șapte-opt etape, când un președinte deștept și curajos, evreul Puiu Rapaport, și-a dat seama că trebuie să facă o schimbare. Și-a asumat înlocuirea marelui Ozon cu un tânăr de 32 de ani, care era în club. Cu Florin Halagian, Argeșul a câștigat meci după meci și a luat primul său titlu din istorie (să nu spună cineva că modelul Minteuan n-ar fi viabil!). În plus, Dobrin, dezamăgit și apatic după ce fusese doar turist la Guadalajara, a fost transformat miraculos în termen foarte scurt, fiind ales fotbalistul acelui 1971.

Viața alături de Dobrin

Armean temperamental (Vașken e celălalt prenume al său, armenesc), orgolios, Halagian înghițea greu jucătorii cu personalitate, care i-ar fi putut uzurpa autoritatea din vestiar. Cu Dobrin a avut numeroase dispute, dar au trebuit să coabiteze, și au conlucrat mai bine de un deceniu, timp în care Argeșul a mai luat un titlu, în 1979. Istorică rămâne fotografia de pe banca piteșteană când Dobrin, indisponibil la acel meci, îi aprinde țigara lui Halagian direct de la țigara lui, fără chibrit, fără brichetă (foto).

Patru și jumătate

Dur, dar simpatic. Arțăgos de multe ori, dar îmbibat în umor de calitate. E doar portretul său sumar. Halagian avea un defect la o mână, în sensul că-i lipsea falanga unui deget. Arăta palma întinsă, spunându-le jucătorilor să vină la antrenament la ora cinci. Cei care îl cunoșteau mai bine, le șopteau celorlalți „să veniți de la patru jumate. Voi nu vedeți că are patru degete jumate, nu cinci?”. Altădată, pe când era la FC Național și explica jucătorilor la tabla magnetică perechile de marcaj pentru jocul de a doua zi, președintele Gino Iorgulescu, aflat de față, a pus, pe furiș, un pul în plus la adversari. A transpirat ceva Armeanul în fața colectivului până și-a dat seama că adversarii erau în 12 oameni!

Cât a contribuit la Steaua ’86?

Pe lângă titlurile cu Argeșul, a luat campionatul cu Dinamo (cu olandezul Rinus Israel director tehnic), a calificat Craiova într-o finală de Cupă, a mers cu Victoria București (așa cum era ea, hulită pe plan intern), până în sferturile Cupei UEFA, a fost la un pas de titlu și de Cupă cu FC Național, iar Bacăul l-a preluat de la retrogradare, aproape fără șanse, și l-a dus pe locul cinci.

Dar a și dat startul acelei Stele care a reușit marea performanță de la Sevilla. I-a adus de la FC Olt, unde antrenase înainte, pe Pițurcă, Bumbescu și Radu II și a contribuit decisiv la venirea lui Boloni. Trei titulari și o rezervă din finala de pe Sanchez Pizjuan! A stat doar șapte etape în Ghencea, plus o dublă cu AS Roma, după care vocea sa tunătoare a fost înlocuită cu glasul rafinat al lui Emeric Ienei.

Azi, la 80 de ani, Halagian e un pensionar ieșit de sub luminile rampei. Mult prea retras față de cât i-ar da dreptul să fie bogata sa carieră. Multă sănătate, maestre!

Comentarii (12)Adaugă comentariu

Dan Motoran (7 comentarii)  •  7 martie 2019, 12:36

Pe Barbulescu, tot el l-a adus la Steaua. L-a luat de la Petrolul. Il avusese la FC Arges si FC Olt. Deci putem spune ca au fost 4 titular si o rezerva.

aciduzzo (60 comentarii)  •  7 martie 2019, 12:58

O fi fost mare....nu zic nu...la Pitesti intr-adevar poate merita statuie ...ca si Gascanu deopotriva......dar la Steaua ....bine ca a plecat!! Cu cei trei de la FC Olt sunt de acord....pacat de Radu II care evident cu Halagian era titular.....dupa ce a fost dat afara de la Steaua, intre noi fie vorba dupa un 1-2 cu Dinamo, Radu II a pierdut echipa, e adevarat chiar la acel meci cu Dinamo a avut grija Sandu Nicolae cum ii era obiceiul sa-l potcoveasca si sa-l trimita direc la spital pentru o interventie chirurgicala. Si uite asa a prins Piturcăăăăă....... In prima etapa 84 -85 Steaua a facut egal 0-0 pe Ghencea cu cine?? Cu F C Arges, dupa ce tocmai Radu II a ratat si un penalty. Dar zile multe la Steaua tot n-avea!! Nu era pe placul corifeilor...si pe buna dreptate dupa parerea mea....vii tu la Steaua si ii iei in tarbaca pe Stoica Tudorel, Fane Petcu, Vasile Iordache care se ocupa de portari.....samd.....nu tine maestre Halagian zis haut!!!! Si partea cea mai interesanta e ca la un moment dat Valentin a decis sa asculte mai mult parerea jucatorilor si nu pe -a Armeanului!! Si bine a facut!! Puscas spunea despre el ( cred ca despre Halagian a facut afirmatia), ca ,, n-are in casa decat o singura carte ......si aia de imobil''!!!! Apoi ....cu Boloni....eu am mai scris p-aici....nu stiu cat aport a avut el in aducera lui Boloni la Steaua, dar am impresia ca Lucescu a contribuit mai mult la acest aspect decat Halagian. Asta e parerea mea! Plus ca si Boloni se saturase sa joace la A.S.A. numai la retrogradare! Eu am vazut pe stadion meciul acela cu Dinamo la care am facut referire.....s-a jucat duminica, iar in sambata de dinainte, am fost scosi obligatoriu de la cursuri din liceu si cu ITB-ul am plecat mai multe clase pe 23 August sa ,,sustinem'' nationala de rugby a Romaniei intr-un meci cu nu mai stiu ce echipa. Va imaginati asa ceva? Sambata....scosi de la ore...hai la rugby sa sustinem Romania. Ce vremuri!!!...Dupa demiterea lui Halagian, Steaua a jucat acel tur la capacitate maxima, iar cireasa de pe tort a fost ultimul meci in decembrie 84 pe Ghenca cu Craiova.....4-1 pentru Steaua....rezultat care a dus Steaua pe primul loc....loc pe care a terminat in 85 la sfarsitul returuluii si a luat campionatul dupa 7 ani!! Dar una peste alta Halagian ramane o mare personalitate a fotbalului romanesc fara doar si poate....iar poza articolului mi se pare geniala...spune enorm de multe....enorm..... as indrazni sa afirm ca poza asta spune cam tot!! Dobrin pe banca .....FUMAND!!!!!......Halagian pe banca (doar era antrenorul)......FUMAND....SI CULMEA......HALAGIAN APRINDE TIGARA DE LA TIGARA LUI DOBRIN!!!!!!!!! INCREDIBILA IMAGINE!!!! INCREDIBILA!!!!! Ia si aprinde maestre.....ca eu te-am facut mare......cum i-am facut pe toti....si pe Radu II....si pe Iovanescu....si pe Moiceanu....si pe Prepurgel......si cati...si cati.......si cati....DUMNEZEU sa te aiba-n paza la El acolo sus Gascane.....iar dumitale maestre Halagian....La multi ani !!....SI MULTA SANATATE!

aciduzzo (60 comentarii)  •  7 martie 2019, 13:01

Si cred ca ai gresit putin maestre Buzarin. Piturca a venit la Steaua cu un an inainte de Halagian. E adevarat ...Halagian a venit de la FC OLT cu trei jucatori dar nu cu Piturca....a venit cu Bumbescu, Radu II si Barbulescu.

marian0904 (20 comentarii)  •  7 martie 2019, 19:25

La multi ani si sanatate armeanului! Intradevar, o poza care face cat 1000 de cuvinte.

seba (14 comentarii)  •  7 martie 2019, 19:29

Era frumos sa faceti si pentru Hala o editie speciala. Foarte tare poza, memorabila si naturala pentru timpurile alea. Mai mergea una de pe finalul carierei, cu sapca cu Chicago Bulls. Dincolo de calitati si defecte, Halagian ramane si acum, dupa aproape cincezi de ani, cel mai tanar antrenor care castiga campionatul. Si cu o echipa de provincie!

Hostiuc Nicolae (1 comentarii)  •  8 martie 2019, 6:58

Am fost coleg de grupa cu el la I.C.F. Bucuresti , promotia 1966. Pot sa va spun ca a fost un coleg bun, a muncit mult sa-si faca o cariera de antrenor. L-am ajutat si noi colegii, pentru ca era des plecat cu activitatea fotbalistica. La intalnirea noastra de promotie la 50 de ani in mai 2016 , am aflat ca nu mai iese din casa, ca are Alzaimer, ca nu-si mai recunoaste fetele si sotia. Este mate pacat. Domnule maestru Alin Buzarin, tin sa va felicit sincer pentru acest articol. Cu stima prof, unuv dr. Hostiuc Nicolae, actualmente pensionar.

Octav (5 comentarii)  •  8 martie 2019, 15:56

Atenție cu PIturca! Piturca juca la Steaua când a venit Halagian! Apoi, sa antrenezi șapte etape in toamna lui 1984, iar apoi sa spui ca ai format echipa care a câștigat Cupa Campionilor in mai 1986 e cam mult. Am sa aduc aminte ce schimbare “minunata” a făcut Hala in primul meci pe care l-a jucat in Ghencei: a intrat vârf Tătăran, un fundaș rudimentar adus de la Baia Mare, gen Bumbescu, dar departe de jocul de apărare al “colonelului”. Era 0-0, așa a și rămas Argeșul luând un punct nesperat iar antrenorul și-a primit portia de înjurături de la un public ce fusese obișnuit in stagiunea precedenta cu un altfel de joc, tranșant, pe poarta, cu multe goluri. Echipa “viteziștilor” juca de un an un fotbal spectaculos. Așa ca întoarcerea lui nea Imi Jenei a adus multă bucurie in tribuna.

Toader (52 comentarii)  •  8 martie 2019, 16:34

Copiez neapărat poza. Mi s-a făcut poftă de o tigară*. Ce n-aș da să mai trag un fum de Carpați fără filtru, în vestiar, după antrenament, cu o B.R.R.C. *stați liniștiți, între fumat și cancer la plămîni nu e nici o legătură. (pt nefumători și cei tineri; țigările din ziua de azi sînt mahorcă curată)

Sandu (9 comentarii)  •  8 martie 2019, 23:08

Memorabil rămâne acel Dinamo - F.C. Argeș 3-4, când s-a jucat cu titlul pe masă (1978-1979). Cam de atunci urmăresc eu fotbalul și-l ung pe pâine, fiind ceferist riveran de Gruia, unde vedeam meciurile echipei mele de cartier ;) La mulți ani, maestre!

Comentează