Stoiane, unde ai fost până acum?

Fotbalul nostru a profitat prea puțin până acum de acest fotbalist cu o biografie pe care n-o întâlnim la tot pasul

„Nu vine el la noi!”, i-ar fi spus Mihai Stoica patronului său, când a auzit de Stoian. MM știe fotbal, dar mai ales fotbal italian (e interist de vreo patruzeci de ani). Înțelege perfect ce înseamnă aproape o sută de meciuri în Serie A (94, după statistici) și altă sută în Serie B. Înseamnă un nivel care nu te îndeamnă s-o iei spre România, nici măcar dacă tu ești român, pe antetul ofertei scrie FCSB, iar propunerea ți se face din bine cunoscutul jilț aurit. Dar uite că Stoian a venit!

Alte reveniri

Poate că în istoria mai îndepărtată sau mai recentă au mai fost astfel de întoarceri la origini ale românilor cu loc de muncă în Italia. Pe vremuri revenea la vatră Mateuț. Câteva meciuri la Dinamo, câteva la Sportul și gata, ghetele în cui! Nu demult, se întorcea Mutu, în bagaje cu peste suta de goluri marcate în Cizmă. Povestea o știm. Petrolul, ASA și stop! Vorbim de fotbaliști pe ultimii metri ai carierei. Treizeci și bine de ani.

Vine viu!

Stoian încă n-a făcut 28, iar în toamnă a fost pe teren în 17 din cele 18 meciuri ale lui Crotone, fie ele și în Serie B. Care nu e chiar campionat sătesc. Viețuiesc acolo Palermo, Brescia, Verona, Pescara, Venezia (antrenată de Zenga), Lecce, Perugia (cu Nesta pe bancă!). 17 din 18 înseamnă că n-ai fost accidentat, că nu te-ai încontrat cu antrenorul, că n-ai luni sau ani de pauză, cum au mulți dintre cei care vin în campionatul nostru, cu rugină depusă inclusiv pe degetele cu care semnează contractele. Cifrele lui Adrian Stoian arată că în propoziție e vorba de un om viu, de un fotbalist „la zi”.

Altfel de mijlocaș

Cine a avut curiozitatea să vadă meciurile calabrezilor de la Crotone de anul trecut, din Serie A, a putut observa un mijlocaș de pasă, care poate juca atât în centru, cât și în partea stângă. Un jucător de ambele picioare (parcă totuși stângul e de bază), cu viteză bună, un fotbalist impecabil educat tactic, așa cum sunt toți cei care măcar tangentează il calcio. Luându-l, FCSB reabilitează ideea de mijlocaș definită la clubul roș-albastru de tipi gen Ovidiu Petre, Lovin, Bourceanu, Pintilii, Ovidiu Popescu, Nedelcu și alții de același profil. Fotbaliști buni, dar având drept principală calitate destrămarea jocului advers, și nu construcția. Or, ideea de mijlocaș prin aceasta se definește. Prin construcție.

Un olteano vero

Sigur că Adrian e plin de tatuaje și fumează, păcate mari în purgatoriul de la Palat. Are tatuată stema Craiovei, apărătorile sunt cu leul oltenesc. Dar istoria Stelei cuprinde mulți olteni. Fane Iovan, căpitanul de la Sevilla, Adrian Ilie, Mirel Rădoi sunt fotbaliști imenși, cu sânge oltenesc, care n-au jucat la viața lor nicio secundă în alb-albastru.

Nu aceasta e problema, ci alta. Anume că, într-un deceniu, fotbalul românesc l-a folosit extrem de puțin pe Adrian Stoian. Ceva meciuri pe la juniori acum un deceniu, foarte puțin la tineret și doar două selecții la naționala mare. Poate de-acum încolo, când îl avem sub ochi. La Crotone și Chievo ne venea greu să ne uităm, că joacă prea tactic, iar noi ne-am născut iubitori de spectacol.