Jurnalul lui Raul la Sevilla

Dacă există şi vom da de el, ar fi evenimentul anului pentru sănătatea fotbalului nostruSteaua se pregăteşte să îşi repatrieze eroul. În memoria noastră mediatică, repatrierile se leagă iute de o emisferă ambiguă: soldaţi, Afganistan, deşert, tancuri, Irak. Şi de […]

Dacă există şi vom da de el, ar fi evenimentul anului pentru sănătatea fotbalului nostruSteaua se pregăteşte să îşi repatrieze eroul. În memoria noastră mediatică, repatrierile se leagă iute de o emisferă ambiguă: soldaţi, Afganistan, deşert, tancuri, Irak. Şi de oameni morţi. Rusescu e departe de a fi un fotbalist „terminat” la 25 de ani, însă avem o altă memorie, aspră, a produselor trimise „retur” de Europa.Apare mereu aceeaşi întrebare: cine se întoarce, de fapt? Va veni la Petrolul un puşti talentat dintr-o eră revolută sau Mutu de acum şi de ieri?

A coborît la Dinamo, cîndva, un Gică Popescu triumfal sau unul care să-şi trăiască finalul printre ai lui?Dacă ar reveni chiar azi, Rusescu n-ar putea propune pentru povestea acestor 5 luni departe decît 8 minute jucate în campionat pentru Sevilla. Un pumn de secunde prin Europa League, competiţia care l-a făcut mare, sau şi mai mare, în vremurile cînd Rrrraul Rusescuuu ieşea din piepturile steliştilor pe Arena Naţională. Şi a plecat în Andaluzia golgeterul la zi al României, cel mai bun fotbalist din 2012!Sevilla lui Rusescu a fost Catania lui Dică. Piteşteanul pleca în 2008, tot de la Steaua, din postura de fost campion, semifinalist de Cupa UEFA, jucătorul anului în 2006.

Cu trei ani mai în vîrstă, Dică strîngea 101 minute în Serie A. De-atunci, a rămas „Du-te, Dică!”, şi-a plecat definitiv fotbalistul ingenios.Ceea ce nu ştim şi ar putea reprezenta revelaţia anului 2013 este ce-a făcut Raul la Sevilla. Presupun că nu vom afla asta din interviuri, nu în sfera dezvăluirilor cred că stă esenţa. Pentru că Rusescu e un tip inteligent, poate există un jurnal, visez la cîteva caiete, o oglindă fără mari pretenţii literare, dar care să acopere magic aceste 5 luni. Vremea cînd din Rrrrrraul au coborît încet consoanele.

Probleme cu greutatea, un transfer şmecheresc, relaţia cu antrenorul, neadaptarea, oricare din acestea sau toate la un loc ar însemna, în haina unor cuvinte, confesiunea-lecţie cu care tezaurul repatriaţilor ar căpăta şi semnificaţie, dincolo de rigiditatea statistică şi amărăciunea chibiţilor.Presupun că a fost un coşmar pentru Raul. Unul cu singurătăţi rîncede, nopţi egale şi antrenamente legate de tăceri. Poate n-a fost chiar aşa, banii s-au plătit. Dar felul în care s-a scris această jumătate de an pentru el e mai greu de acceptat decît orice accidentare.Pînă la repatriere, Rusescu se poate gîndi la titlu. Şi la capitolul următor.