Metodele occidentale de pregătire fizică pentru fotbalişti văzute de un specialist care a studiat la Londra

Vă prezint un român care ar putea revoluţiona pregătirea fizică în campionatul nostru. Se numeşte Ciprian Moscu (foto).

A participat la pregătirea pre-sezon Ianuarie/Februarie 2012 cu Stella Club D’Adjame (antrenată la vremea respectivă de Carlos Roberto Paulette) şi a […]

Vă prezint un român care ar putea revoluţiona pregătirea fizică în campionatul nostru. Se numeşte Ciprian Moscu (foto).

A participat la pregătirea pre-sezon Ianuarie/Februarie 2012 cu Stella Club D’Adjame (antrenată la vremea respectivă de Carlos Roberto Paulette) şi a lucrat cu acelaşi antrenor la RTU (Real Tamale United) unde a ţinut un seminar pe tema pregătirii fizice a echipei. Recent, a participat şi la King Faisal Babes în Ghana. De asemenea, participă la pregătirile efectuate cu fotbaliştii Academiei Jones Jones din Londra.

Ce alte distincţii mai deţine Ciprian Moscu:
UKSCA (UK Strength and Conditioning Association) associate, membru REPS PT (antrenor personal) Level 3.

A finalizat cursurile de: haltere si ridicari olimpice, pliometrie, agilitate si viteza, planificarea programelor eficace si eficiente
Certificat in Strength and Conditioning Level 2 (preparator fizic) eliberat de KBTEduction, organizatie acreditata de Associatia britanica de haltere cat si de REPS (Register of Exercise Professionals – Registru de profesionisti in sport).
Certificat in antrenamente cu kettlebells eliberat de KBTEducation
Certificat de  Personal Trainer level 3 eliberat de YMCA fit (care este o organizatie de prima importanta in educatie sportiva si de fitness in Anglia)
Certificat  de instructor de spin eliberata de YMCA fit.

Mai jos, vă prezint filozofia sa în ceea ce priveşte importanţa preparatorului fizic în staff-ul unei echipe de fotbal:

„Pentru a intelege importanta preparatorului fizic trebuie intai si intai inteles conceptul de preparator fizic in sensul modern al fisei de post; PF este un profesionist in fitness care prescrie si foloseste exercitii specifice in vederea perfectionarii si imbunatatirii performantei atletului, dar si a evitarii accidentarilor specifice sportului in care isi desfasoara activitatea. Toata activitatea P,F inclusiv pregatirea programului anual specific porneste de la identificarea miscarilor anatomice, a mecanicii corecte a corpului in cadrul sportului in care atletul participa si implicit a adaptarii si dezvoltarii grupelor musculare importante obtinerii acelor miscari. Dintre toate sporturile existente, probabil ca fotbalul si rugby-ul sunt cele mai complicate si pun cele mai multe probleme preparatorilor fizici, aceste doua sporturi fiind un amestec intrigant de anduranta anaerobica, anduranta aerobica, forta, explozie, viteza si agilitate. Provocarea adevarata vine din necesitatea de a dezvolta si mentine toate aceste calitati fara a produce detrimentul vreuneia.

Deunazi citeam un articol in presa noastra sportiva in care se cita un antrenor din divizia noastra nationala care suspecta echipa Steaua de dopaj afirmand ca prospetimea fizica a echipei este imposibil a fi mentinuta fara substante interzise. Mie imi este clar ca un antrenor care afirma sau gandeste asemenea ineptie CLAR NU INTELEGE importanta PF si cat de impresionanta ca proportie in performanta unei echipe il are un program de pregatire fizica adecvata. Bineinteles ca acest lucru intra in combinatie si cu o nutritie corespunzatoare si cu un program de suplimentare (a nu se intelege dopaj) cu diverse vitamine, minerale, aminoacizi, glucose simple etc. Trebuie sa recunosc ca nu ma pricep la fotbal din punct de vedere al tacticii, al asezarii in teren s.a.m.d., dar din punct de vedere al pregatirii fizice imi pot da cu parerea la ceea ce vad ca se intampla la noi si cred ca ce lipseste este atitudinea antrenorilor de fotbal; nu generalizez, bineinteles, dar cred ca trebuie sa dea dovada de mai multa toleranta, sa fie mai liberali si deschisi conceptelor noi, altfel iara riscam sa ramanem cu mult in urma celorlalte campionate puternice ale Europei. Alergarile usoare, jogging-ul, alergarile pe distante lungi ce momentan fac parte intr-o proportie destul de ridicata in antrenamentele jucatorilor si care sunt activitati preponderant bazate pe fibre musculare cu contractie lenta, potrivit ultimelor cercetari de fapt pot produce detriment in performantele unei activitati (fotbal) care necesita in mare parte fibre cu contractie rapida. Deci si aici este evidenta o abordare relativ gresita a pregatirii fizice a multor echipe.

Nu pot sa nu admir curajul lui Laurentiu Reghecampf care a inteles cu siguranta importanta PF si care l-a cooptat in staff-ul sau tehnic pe Thomas Neubert, un profesionist cu ani de experienta in pregatirea fizica a diversilor sportivi si care as putea zice a revolutionat pregatirea fizica a fotbalistilor in Romania si a deschis calea altor PF dornici sa-si desfasoare munca aici.

Am vazut tot intr-un articol cum a introdus in Romania TRX-ul in antrenamentele fotbalistilor. TRX-ul este o unealta inventata de un soldat al trupelor speciale americane si care a patruns in sfera fitness-ului general cam prin 2007. Se regaseste in toate centrele de fitness din UK de ani buni de zile si este intr-adevar un echipament ce nu trebuie sa lipseasca din trusa oricarui antrenor de fitness, preparator fizic etc.

De ani de zile ducem o nesfarsita discutie incercand sa deslusim „misterul” lipsei jucatorilor crescuti autohton, a unei pepiniere din care sa alegem talentele, viitorii profesionisti  care pot readuce performantele de odinioara. Dam vina pe lipsa de bani, lipsa investitiilor in centrele de copii si juniori s.a.m.d. Bun, aceste motive isi au si ele locul lor, dar cred ca lucrul care ne lipseste cel mai mult este abordarea unei pregatiri fizice conform teoriilor moderne rezultate in urma cercetariilor stiintifice sportive din ultimul deceniu. Jucatorul trebuie preluat inca din perioada adolescentei si pregatit fizic corespunzator pentru ca acum este momentul in care organismul se adapteaza cel mai bine stresurilor externe la care este supus.

De asemenea, un lucru ce trebuie inteles si in care un bun PF intervine in cel mai profesional mod este faptul ca trebuie lucrat cu jucatorii si in mod separat (bineinteles pe langa lucrul in grup). Fotbalistul, ca orice alt individ, este o entitate fizica separata cu o anumita predispozitie genetica, cu anumite calitati si defecte individuale; suntem cu totii diferiti, nu suntem construiti la fel si in consecinta ne adaptam stresului extern in mod diferit. La un anumit jucator poate este mai important sa se insiste pe lucru pentru explozie, la altul pentru forta s.a.m.d. Bineinteles ca si pozitiile diferite pe care joaca fotbalistii necesita anumite caracteristici sa fie mai dezvoltate si implicit o abordare putin diferita a pregatirii fizice pentru a se accentua acele caracteristici.

Revenind acum la pregatirea fizica a echipei; munca PF trebuie inceputa cu o serie de teste individuale bine determinate si masurate si de al caror rezultat trebuie tinut cont in programarea pregatirii ce va urma. Testele au rolul de a crea o schita a fotbalistului, a caracteristicelor lui importante jocului : forta, explozie, viteza, anuranta, flexibilitate, agilitate, capacitatea de a performa la un nivel maxim o perioada indelungata de timp etc. Cel mai important moment al testarii este imediat la inceputul pre-sezonului pentru a se cunoaste punctul de pornire; este de dorit inca o testare la sfarsitul perioadei de pre-sezon, imediat inaintea inceperii sezonului pentru a se inregistra progresele preconizate si a se verifica daca perioada de pregatire a decurs intr-un mod pozitiv si a fost structurata corect. De asemenea, o testare la mijlocul sezonului sau la sfarsitul sezonului e de dorit pentru a se inregistra mentinerea sau, dimpotriva, diminuarea anumitor caracteristici.

Speranta mea este ca importanta pregatirii fizice sa fie mai bine inteleasa, ca locul PF in angrenajul unei echipe sa fie respectat, ca persoanele ce conduc destinele fotbalului din Romania sa actioneze cat de rapid si pe directia pregatirii fizice pentru crearea cat de curand a multor echipe competitive si nu a bazarii efective pe una sau doua in reprezentatiile in Europa. Orice echipa din campionatul intern poate sa-si creeze un mediu de antrenament de nivel ridicat cu investitii relative mici. Sunt convins ca 15-20 mii de euro pot cumpara un minimum necesar de echipamente in vedere unei pregatiri fizce moderne si eficiente. La nivelul unui buget anual al unei echipe inseamna un maxim de 5%, nemaivorbind de faptul cam area majoritate a echipamentelor sunt investitii pe termen lung”.