Mou ne vindem ţara!

De cum a venit în România, Mourinho a şi pus ochii pe nişte români în aeroport

Din fericire pentru FRF, există o metodă prin care jocul „tricolorilor” să iasă din cătarea publicului veşnic nemulţumit. Dacă apare vreo vedetă în tribune, cum a apărut Mourinho la România – Finlanda, Contra poate face orice experimente. Nu va observa nimeni, cu excepţia angajatului federal pedepsit să stea cu faţa la teren, să ţină scorul.
La sosirea pe Otopeni, oaspetele portughez a fost îmbrăţişat frenetic de Ion Crăciunescu.

Parcă şi auzi pufnind, undeva, prin centrul Moldovei. Aha, e prieten cu antrenorul lui Manchester United. Asta nu-i nimic. Jurgen Klopp a fost tras pe dreapta şi amendat de poliţiştii rutieri din Vaslui. Antrenorul lui Liverpool, după cum se vedea şi pe radar, se îndrepta spre Iaşi, să petreacă în cluburi, în noaptea dinaintea finalei UCL.

Din ţânţar, „bombă”
Următorul care s-a îmbrăţişat cu Mourinho a fost Giovanni Becali, recent eliberat condiţionat, după a doua condamnare penală. Fostul impresar n-a făcut niciodată un secret din prietenia lui cu „The Special One”. De câte ori a discutat cu Mourinho, Giovanni Becali a dat un comunicat de presă. Prin viu grai sau prin intermediari, ca vărul său Gigi Becali: „Mourinho i-a zis lui Giovanni, care mi-a zis mie să nu zic la nimeni, mai ales dacă nu mă întreabă”.

Când Giovanni Becali ia cina împreună cu amicul său ceva mai cunoscut, nu ezită să împărtăşească momentul cu restul lumii. De pildă, cât a durat evenimentul: „trei ore”. Două ore suna frugal, patru ore suna a indigestie. Becali informează despre ce s-a conversat, pe puncte: starea vremii, starea naţiunilor, ultimele evoluţii din fotbalul mondial, apoi despre peşte, această necunoscută, între sos alb şi marinată. Mourinho a cerut piperul, iar prietenul său i l-a dat, împreună cu o listă de jucători, discret strecurată printre solniţe.

La amicalul de la Ploieşti, notabilităţile din fotbalul nostru s-au uitat la meci încercând să ghicească la cine se uită Mourinho. Are ochiul ager, cine ştie, poate descoperă ceva, vreun fotbalist bine ascuns în ghete. La un moment dat, Mourinho o fi întors capul spre dreapta, să evite un ţânţar şi-atunci lui Gigi Becali i s-a părut că portughezul îl urmăreşte cu atenţie maniacală pe Dennis Man. Gata, „îl dau numai cu 30 de milioane de euro”. Preţ de pornire. Şi se mai spune că taximetriştii de la aeroport vor să-i jumulească pe turiştii străini. Chelsea, cu Mourinho pe bancă, a plătit 22 de milioane de euro pentru Mutu, când l-a luat de la Parma.

Chelsea de Ilfov
Ce vremuri! Ce comisioane! Acum, cât Mourinho urmărea din tribune România – Finlanda, simţindu-se urmărit, „Briliantul” se gândea pe cine să mai facă „penibil”. Cine-ar mai fi pe listă după Hagi? Păi, nimeni. Aici se termină ceea ce a început cu 15 ani în urmă, când Mutu l-a făcut imposibil pe Mourinho, pentru că pretindea să vină şi dimineaţa la antrenamente. Acum „Briliantul” a devenit el însuşi antrenor. După un parcurs de excepţie la FC Ospătari, de la masa căreia a bătut tot ce se putea bate, se ocupă de promovarea FC Voluntari.

După Mutu, Chivu, Lobonţ, neinspiratul, care tocmai când a pus, în sfârşit, Mourinho ochii pe el, şi-a găsit să se retragă, fotbalul nostru n-a mai prins afişul în elita continentului. Pentru că, în ultimul deceniu, n-a mai crescut nimic remarcabil. Doar ce-au semănat în direct la TV condamnaţii din Dosarul Transferurilor: flori de mahala. Cei opt n-au devalizat doar cluburile, şi-au golit de conţinut propria afacere.

Aşa că nu poţi să nu observi surâsul fin, ironic al sorţii, când Mourinho ia vacanţă de la fotbal şi vine la vreun meci în România. Cu cât creşte prietenia dintre portughez şi foştii impresari, cu cât se trag mai vizibil de nasturii de la pardesiul norocos, cu atât soarta se distrează mai tare. Oricât ar scotoci gazdele prin vestiare, n-au ce boţ de aur cu nestemate veritabile să-i pună înainte oaspetelui, pe lângă tradiţionalele pâine şi sare pe gratis.