O bătaie cu perne

Domnul Popescu a obţinut „o victorie personală” în războiul cu Mircea Sandu

„Domnul Gheorghe Popescu, membru al Comisiei de Disciplină a UEFA”, anunţă site-ul FRF. Cine este misteriosul domn Gheorghe Popescu? În mod evident, nu e vorba de Gică Popescu. […]

Domnul Popescu a obţinut „o victorie personală” în războiul cu Mircea Sandu

„Domnul Gheorghe Popescu, membru al Comisiei de Disciplină a UEFA”, anunţă site-ul FRF. Cine este misteriosul domn Gheorghe Popescu? În mod evident, nu e vorba de Gică Popescu. N-are cum! Pentru că fostul internaţional dăduse Federaţia în judecată, candidase contra lui Mircea Sandu la alegerile din noiembrie 2005. Şi obţinuse, cu toată „mineriada” lui Condescu, 102 voturi. Deloc puţine! Sandu strînsese 187.

De atunci, de la campania lui Gică Popescu, nimeni din opoziţie n-a mai adunat atîta încredere din partea AJF-urilor, a fotbalului feminin, a futsalului şi a altor cărămizi din Legolandul Adunării Generale. La următoarele alegeri, în ianuarie 2010, contracandidatul de operetă Constantin Iacov a cîştigat doar 67 de voturi. Printre care şi cele ale „minerilor”. Cel mai dezamăgit dintre votanţi a fost Adrian Mititelu. El a votat cu Gică Popescu, din nou, supărat că Mircea Sandu a „tăiat şi spînzurat de capul lui”.

Mititelu şi ceilalţi votanţi ai „Baciului” trec, probabil, prin momente de chinuitoare confuzie. Cine este acest „domn Gheorghe Popescu”? Să fie tot Gică Popescu, Popescu pe care-l ştim drept rival consacrat al sistemului corupt? Acelaşi despre care, în aprilie 2009, Mircea Sandu spunea, fără să se cramponeze de apelativul „domn”: „Nu accept sfaturi de la un urmărit penal!”. Acelaşi care-i cerea demisia preşedintelui FRF, acelaşi care afirma că la alegerile FRF „au cîştigat cei care preferă o pernă călduţă, nu binele fotbalului românesc”. Acelaşi care numea realegerea lui Mircea Sandu la UEFA „o victorie personală”.

Dacă domnul Gheorghe Popescu şi Gică Popescu sînt una şi aceeaşi persoană, atunci declaraţiile de mai sus n-au nici o valoare. Pentru că sînt scoase din context, mai precis, au fost scoase pînă acum, cînd contextul a devenit clar. Gică Popescu, alias „domnul Gheorghe Popescu”, şi-a retras acţiunile în instanţă contra FRF. Apoi a primit „o pernă”, sau, o comparaţie
mai contondentă, un „os”: locul lăsat vacant în Comisia de Disciplină a UEFA, după plecarea lui Lupescu în administraţia forului de la Nyon. Pe de altă parte, de unde atîta rîvnă birocratică şi vocaţie de rotiţă la nişte „lupi tineri”? E ca-n bancul cu funcţionarul străin care-l întreabă pe funcţionarul român: „Atît de tînăr şi Popescu?”.

„O pernă”, iată scopul care scuză mijloacele. Iată ce se ascundea în spatele sloganului „Voi apăra fotbalul!”. „O pernă” ca să nu mai viseze fotbalul la vreo revoluţie. Şeful FRF procedează ca-n arta războiului. Îşi ţine prietenii aproape şi duşmanii şi mai aproape. „Duşmani” e mult spus, e exagerat, e scos din context. „Acum au intrat lucrurile în normalitate, ca să spun aşa. Eu am avut întotdeauna relaţii bune cu Mircea Sandu”, a explicat senin Gică Popescu. Să-i explice, o dată pentru totdeauna, ca-ntre bărbaţi, şi lui Mititelu! Sau să-i explice Mircea Sandu lui Prunea de ce trimie un „urmărit penal”
la UEFA. Nu era normal să-l pună să demisioneze mai întîi?