Batem Franţa?
Zarurile n-au fost aruncate! „Tricolorii” trebuie să tragă de şansa lor cu Franţa O victorie cu Franţa ne asigură locul doi, conform calculelor. Am jucat bine cu Luxemburg, cu excepţia unor probleme în apărare, la mijloc şi în atac.
Bine, […]
Zarurile n-au fost aruncate! „Tricolorii” trebuie să tragă de şansa lor cu Franţa
O victorie cu Franţa ne asigură locul doi, conform calculelor. Am jucat bine cu Luxemburg, cu excepţia unor probleme în apărare, la mijloc şi în atac.
Bine, totuşi. Nu entuziasmant, atît, bine. Pe National Arena, trebuie să arătăm mai altfel, mai festivi, mai adunaţi, mai concentraţi. Avem nevoie de un rezultat bun sau măcar de un meci bun al „tricolorilor”. Inaugurăm un stadion, nu de alta.
În paranteză fie spus, impresiile despre adversari sînt împărţite şi inutil nuanţate. Franţa e Franţa. Chiar şi văzută de pe tuşă, unde a stat reporterul „Liberation” în timpul meciului de la Tirana. De ce pe tuşă? Pentru că masa presei avea 25 de locuri, iar pentru partidă se acreditaseră 400 de jurnalişti, dintre care 300 albanezi. De acolo, de la firul ierbii, „se vede alt meci”, plus spectacolul de fumigene din tribune.
„Am avut impresia că meciul s-a declanşat din greşeală, cînd toată lumea părea ocupată cu altceva, bătăi cu poliţiştii, aprins petarde, decît cu fotbalul”. Cronica inedită conţine şi o veste bună pentru „tricolori”. Un angajat al stadionului din Tirana le-a confiscat cocoşul fanilor francezi: „L-a legat de picioare şi l-a dus spre o dubă, probabil ca să-l folosească la o altă petrecere”.
După astfel de relatări haioase, îţi mai vine inima la loc ştiind că masa presei de pe National Arena are 300 de locuri, cum se cuvine la o arenă Elite.
Slabe şanse să citim cronica meciului România – Franţa văzut de pe tuşă, cu răpiri de cocoşi, fluierături la imn şi încăierări cu stewarzii. Să sperăm că am trecut de etapa furibundă la meciurile „naţionalei” spre o etapă deplin civilizată! Nu va fi „Kombëtar Qemal Stafa” din Tirana, va fi „National Arena” din Bucureşti. Altă altitudine, alte aşteptări.
Şi, iată, avem o şansă, mică, dar şansă! O victorie cu Franţa ne asigură locul doi. Sună ciudat, dar e o afirmaţie matematic corectă. Chiar dacă înscriem cu mijlocaşii, chiar dacă ne bîlbîim în apărare, chiar dacă debutanţii şi veteranii au schimbat o pasă între ei înainte de a schimba o vorbă, şansa există.
Ar fi păcat să nu tragem de ea. Să nu avem o amintire frumoasă după acest prim meci pe un stadion nou. Spre deosebire de francezi, noi n-o să coborîm la firul ierbii, să vedem o altfel de echipă a României. Mergem pe, cum îi zice Piţurcă?, încredere. Franţa e Franţa, fireşte, dar mai ştii? Poate nu mai au noroc „les bleus”, fără cocoşul-problemă.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele