Dar cu măgarul ce-a avut?

Înainte de a reconstrui Al Ain, Olăroiu „desfiinţează” Steaua şi Liga 1

„Nu cred că o să mă întorc la Steaua vreodată. Sîntem incompatibili. Ei nu sînt profesionişti!”. Dintre toţi cei care lucrează în Ghencea, de la magaziner la Ronny […]

Înainte de a reconstrui Al Ain, Olăroiu „desfiinţează” Steaua şi Liga 1

„Nu cred că o să mă întorc la Steaua vreodată. Sîntem incompatibili. Ei nu sînt profesionişti!”. Dintre toţi cei care lucrează în Ghencea, de la magaziner la Ronny Levy, Cosmin Olăroiu crede că unul singur merită atributul de profesionist.
„Măcar de l-ar lăsa pe MM să conducă, dar nu se întîmplă aşa!”. Posibil să fie asta picătura care l-a determinat pe antrenorul lui Al Ain să răbufnească prin telefon, în direct, la o televiziune de sport. Posibil ca Olăroiu să fie mai implicat în treburile roş-albastre decît spune cu voce tare. Nu te detaşezi brusc, ca şi cum te-ai scoate din priză, de treburile echipei cu care ai obţinut nişte titluri, nişte calificări. Altfel ce rost are să critici politica de transferuri a unui club aflat la aproximativ 9.000 kilometri distanţă? Cînd tu însuţi ai de făcut reconstrucţie la un club care te plăteşte cu 2,5 milioane de dolari pe sezon!

Să zicem că din prietenie cu preşedintele executiv al Stelei, Olăroiu a exprimat punctul de vedere al profesionistului apropo de agitaţia din Ghencea. Ar fi de înţeles. Să zicem că tehnicianul lui Al Ain vrea să ţină aproape, prin telefon, de fotbalul românesc. Mai devreme sau mai tîrziu, Liga 1 se va profesionaliza, antrenorii vor avea salarii mai mari de 250.000 de euro pe an, cît au Dorinel Munteanu şi Jorge Costa. Şi astfel va dispărea o sursă majoră de incompatibilitate.

Şi asta ar fi de înţeles. Şochează însă duritatea cu care Olăroiu vorbeşte despre nişte jucători. Prepeliţă „nu e nici cal, nici măgar”, fapt evident, ar fi trebuit să aibă alt nume. „Nici dacă-mi dă cineva un milion de euro nu-l iau!”. Apoi Florin Costea: „are calităţi, dar nu se antrenează”. Iar fără antrenamente, pe teren „îi lipsesc soluţiile, fiindcă nu i se mai oxigenează creierul”. O fi o explicaţie compatibilă cu sfatul medicului.

Numai că grija acestor fotbalişti le revine celor care-i antrenează. Pînă la urmă, e treaba lui Ronny Levy să evalueze jucătorii „desfiinţaţi” de Olăroiu ori să constate lipsa unui „vîrf” autentic la Steaua. În general, tehnicienii occidentali evită să dea verdicte despre „caii”, „măgarii” şi neantrenaţii altor cluburi. Ţine cumva de solidaritatea profesioniştilor între ei.
E surprinzător că tocmai antrenorul care ştie ce înseamnă moralul unui jucător, cît de greu se menţine şi ce uşor se clatină lansează astfel de verdicte. Într-un interviu de acum două luni, spunea că a găsit în Ghencea „jucători cu moralul la pămînt”. Profesionişti, neprofesionişti, n-a contat: „Le-am redat băeţilor încrederea în sine. Ei aveau nevoie să aibă cineva un dialog cu ei, să-i încurajeze”. Asta face Olăroiu ca profesionist.

Cînd vine vorba de prieteni manageri, mai pierde şirul. Nu e un capăt de ţară. Dar, dar… A spus-o chiar el. „Amănuntele astea mici, detaliile fac de multe ori diferenţa. Nu neapărat teoriile sofisticate”.