Să vină poliţia!

Crăciunescu şi Avram se judecă la infinit. De la discuţii li se trage! Oamenii de fotbal ar face mai bine să tacă. În urma a ceea ce Vasile Avram a descris drept „o discuţie particulară” cu Ion Crăciunescu, pe holurile […]

Crăciunescu şi Avram se judecă la infinit. De la discuţii li se trage!
Oamenii de fotbal ar face mai bine să tacă. În urma a ceea ce Vasile Avram a descris drept „o discuţie particulară” cu Ion Crăciunescu, pe holurile Casei Fotbalului, poliţia a decis urmărirea penală a şefului CCA. Particularitatea discuţiei respective este cercetată „sub aspectul săvîrşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe”, conform răspunsului primit de Crăciunescu la plîngerea înainată acum trei luni.

Cei doi au „discutat” tocmai după o şedinţă a Comisiei de Disciplină a FRF. Un efect secundar des întîlnit al judecăţilor federale: scot tot ce-i mai bun din om. În şedinţa cu pricina, s-a dezbătut un litigiu între Avram şi Crăciunescu, după o plîngere a celui dintîi. La început, şeful arbitrilor a negat că „l-ar fi împins”, apoi a recunoscut că „l-a atins uşor pe geacă”.

La cîţi particulari discută în fotbalul nostru şi la cîte discuţii se poartă pe marginea acestui fenomen cu probleme de omologare la UEFA, reclamaţiile la poliţie sînt puţine. Poate e nevoie de o anumită sensibilitate, peste media campionatului. Sau de o ură neîmpăcată, precum aceea care-l leagă pe Crăciunescu de Federaţie, mai ceva ca pe un condamnat de ghiuleaua lui de plumb. Altfel, după ce se scuipă, metaforic vorbind, şi se pupă la loc, la propriu, oamenii de fotbal nu resimt nici un fel de disconfort.

Serialul Avram – Crăciunescu se încadrează, ca să zicem aşa, în alt film, în care binele şi răul se luptă, fără ca vreunuia să-i dea prin cap să cedeze primul. Dacă va fi găsit vinovat, Vasile Avram, urmăritul penal, riscă să primească amendă, în cel mai blînd caz, sau să stea între o lună şi trei luni după gratii. Dar, pînă la pronunţarea organelor în această „speţă”, probabil cei doi vor mai avea ocazia să se întîlnească în cadru formal. Şi atunci, dacă mai au vreo „discuţie particulară”, se va ajunge iar la reclamaţie, poliţie, urmărire penală etc. După algoritm, ar fi rîndul lui Avram să scrie reclamaţia, apoi, la judecarea litigiului, s-ar întîlni din nou şi ar fi iar rîndul lui Crăciunescu să reclame. Şi tot aşa, din reclamaţie în reclamaţie, se va uita de unde a pornit totul, de la o „discuţie particulară”.

Să fie de vină vreun microb, vreun acarian care pluteşte pe holurile Casei Fotbalului, de toate discuţiile ajung la Parchet? Sau poate, din reclamaţie în reclamaţie, s-a uitat ce înseamnă o discuţie în accepţia civilizată a termenului. Fără Dumnezeu luat ca martor, fără „m-a lovit la operaţie”, fără „l-am împins, l-am atins doar pe geacă”. Relatările celor doi implicaţi promit că spectacolul de prost-gust va continua şi în sala de judecată.

Cătuşele ridicate de arbitrii din lotul Piteşti nu mai par rupte din context. Le vin în ajutor un şef de CCA urmărit penal şi un fost arbitru internaţional reclamînd fază litigioasă după fază litigioasă. Dincolo de pitorescul situaţiei, e clar, e trist: fotbalul românesc nu mai e capabil să-şi regleze conturile altfel decît la tribunal sau cu poliţia pe urme.