Noi, Marica…

Sătul de eşecuri, noul căpitan al „naţionalei” a pus bazele unei generaţii reprezentate de el însuşi Dacă staţi în picioare, e bine să vă aşezaţi. Dacă staţi jos, puneţi-vă centuri de siguranţă, ţineţi-vă de ceva, de braţele fotoliului, ale scaunului […]

Sătul de eşecuri, noul căpitan al „naţionalei” a pus bazele unei generaţii reprezentate de el însuşi

Dacă staţi în picioare, e bine să vă aşezaţi. Dacă staţi jos, puneţi-vă centuri de siguranţă, ţineţi-vă de ceva, de braţele fotoliului, ale scaunului de la birou sau de toarta cănii de cafea. Pentru că acest anunţ v-ar putea zgudui lumea, fie că ţineţi cu „naţionala”, fie că sînteţi ateu: „Generaţia mea abia acum începe!”, spune Marica, într-un interviu din ediţia tipărită a Gazetei Sporturilor.

Ce-a fost în trecutul recent nu se pune, explică noul căpitan al „tricolorilor”. „Nu vreau să cred că pînă acum a fost generaţia mea”. Sigur că nu, a fost generaţia lui Dorinel Munteanu. Care s-a retras de la naţională în octombrie 2007, pe motiv că „nu mai pot lupta pe trei fronturi”. A urmat generaţia lui Chivu, plecat de sub tricolor pentru că nu mai poate lupta pe două fronturi, şi acasă, şi în deplasare cu Inter. În prezent, ţinem pumnii pentru generaţia lui Marica, reprezentată printr-un singur om, care se va retrage la un moment dat, pentru că nu mai poate lupta pe un singur front. Mai bine să nu ne gîndim cum va arăta generaţia următoare. Şi ce motivaţii va avea.

Manevra desprinderii de generaţia Mutu-Chivu probează stofă de politician. Dar necesită mai mult decît declaraţii şi decît abilitatea de a şterge cu buretele statisticile enervante. Ar fi interesant de aflat ce l-a împiedicat pe Marica să aparţină generaţiei „de pînă acum”, din 2003 încoace, de cînd a debutat sub tricolor. Ce talent zdrobitor şi vetust l-a împiedicat să se afirme?

Ce Pele, ce Inzaghi, ce Raul, ce Giggs pe care-l caută poştaşul cu pensia pe- acasă i-au umbrit prim-planul în 47 de meciuri în care a îmbrăcat tricoul „naţionalei”? Sau a fost de vină antrenorul?

Retragerea lui Marica din propriul buletin este o mişcare mai palpitantă decît „yahoo”-ul de retragere al lui Chivu. Atacantul trimis în vacanţă de Stuttgart are 25 de ani, cu unul şi ceva mai mult decît Messi. Dar vorbeşte despre cariera lui la „naţională” cu aplombul unui debutant. O generaţie reprezintă o sumă de oameni de vîrste apropiate. Marica probabil se referă la o vîrstă mentală propice performanţei. La fotbalistul român, vîrsta asta pare să fie tot mai înaintată, uneori nici n-o mai apucă în teren, ci pe banca tehnică. De la 25 de ani în sus, gata, nu te mai lupţi pentru jucării. Încep meciurile serioase.
Returul cu Bosnia e „ca un război şi toţi sîntem conştienţi de acest lucru”. Nu intraţi la idei, cînd spune „toţi”, Marica se referă strict la generaţia lui. Adică la el. Culmea individualismului de atacant!

Ca lider al propriei sale persoane, noul căpitan este autorizat de acum încolo să vorbească despre sine la pluralul majestăţii. „Noi, Marica, avem valoare. Ne lipsesc doar curajul şi determinarea!”. Puteţi lăsa braţele fotoliului, puteţi desprinde centurile de siguranţă. Nu stăm rău deloc. Ne lipsesc doar două lucruri înaintea meciului cu Bosnia. Mai contează, cînd am cîştigat o întreagă generaţie de „vîrf”?