Finala s-a jucat deja

Cînd vine vorba de dueluri Steaua – Dinamo, istoria e mai aproape ca prezentul Orice meci între ele este o finală. De data asta, la Braşov, se va decerna şi un trofeu, care poate salva, de o parte sau de […]

Cînd vine vorba de dueluri Steaua – Dinamo, istoria e mai aproape ca prezentul

Orice meci între ele este o finală. De data asta, la Braşov, se va decerna şi un trofeu, care poate salva, de o parte sau de alta, aparenţele unui sezon slab. De unde plusul de agitaţie, de nervi şi de orgolii puse la bătaie.

E unul dintre acele dueluri care produc un efect optic curios: istoria pare mai apropiată, mai tangibilă decît prezentul. Dacă straturile de timp s-ar depune precum cenuşa vulcanică, Torje şi Gardoş ar intra pe teren cu părul cărunt, ca fermierii islandezi. Şi am vedea pe terenul de la Braşov un meci de old-boys, strănutînd şi gîfîind sub norul măreţ al trecutului.
Măreţ mai degrabă prin comparaţie, metodă la îndemînă, bazată pe argumentul imbatabil că „ieri nu era ca azi şi, evident, ca mîine”. Urmează şirul de foste glorii roş-albastre sau roş-albe, care, fireşte, nu seamănă nici din faţă, nici din profil, nici cu ochii mijiţi cu actualii Diabate şi Latovlevici.

Rememorarea finalelor de altădată are rostul ei. Dar convingerea neabătută că finala de la Braşov este umbra mai scundă şi mai bleagă a finalelor de altădată reprezintă o exagerare nedreaptă.

Oamenii au cumpărat bilete de diferite culori, pîndesc iconurile cu soare de la rubrica meteo şi aşteaptă spectacolul. Cupa României din acest an n-a produs surprize, echipele mici s-au menajat, s-au resemnat, s-au concentrat economicos pe campionat. N-a mai apărut nici Sănătatea Cluj, nici un Arsenal de comună, nici o Juventus de suburbie. Competiţia a pierdut din imprevizibil, dar a cîştigat o finală clasică. Cu polemici clasice. Bătute pe muchie: Lucescu bla-bla, împotriva steliştilor, bla-bla. Lucescu, profetul nerecunoscut şi îndepărtat, care-şi amînă revenirea din motive teoretice, dar mai ales practice, a spus: „Steaua este o ruşine!”. Cu riscul de a-l relaxa pe Moţi şi de a-l responsabiliza iremediabil pe Grigore, afirmă că Dinamo are şansele cele mai mari. Andone tace. Olăroiu, antrenorul pe jumătate revenit în Ghencea şi pe jumătate instalat la „naţională”, răspunde: „Steaua va reveni”. Nu precizează dacă va reveni după sau înaintea meciului cu Bosnia. E un detaliu important.

Steaua şi Dinamo s-a jucat deja, taberele sînt bine stabilite, perfect delimitate. Nu mai rămîne decît să aflăm scorul şi învingătorul. Tot ce era de spus s-a spus deja. De prea multe ori.