Acelaşi Dan, alt Bărăgan

În vastul campionat al Rusiei, Dan Petrescu se simte ca-n Liga 1: furat de arbitri

În prima ligă din Rusia, Dan Petrescu a rămas la părerile lui inevitabil pesimiste despre arbitri. „Am avut două bare, ocazii, un penalty clar neacordat!”. […]

În vastul campionat al Rusiei, Dan Petrescu se simte ca-n Liga 1: furat de arbitri

În prima ligă din Rusia, Dan Petrescu a rămas la părerile lui inevitabil pesimiste despre arbitri. „Am avut două bare, ocazii, un penalty clar neacordat!”. Antrenorul lui Kuban s-a înfuriat după remiza albă cu Anzhi Makhaşkala. Clubul „revelaţie” din liga oligarhilor. Clubul despre care se zvoneşte că l-a ispitit pe Arşavin cu un salariu de 8 milioane de euro pe  sezon.

Greu de impresionat, Dan Petrescu o ţine pe-a lui, ca pe vremea cînd antrena Unirea Krasnodar: „Sîntem cea mai bună echipă din Rusia, dar din păcate nu avem punctele pe care le merităm!”. Mare lucru să te simţi ca acasă într-un campionat unde se rulează sume la fel de rotunde ca în Primera sau Serie A.

În fotbalul rus se petrec lucruri nemaivăzute şi nemaiauzite. La Kuban, de exemplu, contractele se prelungesc cu patul puştii peste mînă şi cu bodyguarzii peste umăr. Totul pare supradimensionat, de la salariile jucătorilor la pretenţiile şefilor de club. Echipele sînt deţinute de guverne, de guvernatori sau de companii naţionale. Au bugete între 165 de milioane de dolari (Zenit) şi 15 de milioane de dolari. Kuban, modestă, dispune de 35 de milioane de dolari la vedere.

Dar „SuperDan” reduce competiţia la schema cunoscută: echipa lui e cea mai valoroasă, dar  şi cea mai persecutată. Evoluează, astfel, pe teritoriu familiar, sigur. „N-o să mă mai vedeţi mult prin ţară din cauza acestor arbitri!”, ameninţa în vara lui 2009. Cîtă vreme descoperă penalty-uri neacordate la capătul lumii, e ca şi cum n-ar fi plecat deloc.

Urmează să ceară arbitri străini. Posibil să fie ascultat şi, cu puţin noroc, să primească brigăzi din alte ţări decît România. Cluburile ruseşti nu se uită la bani. În anii ’90, se zvonea că puneau în plicuri „baremuri” de zeci de mii de euro.

Dan Petrescu, alias „Sînt mai tare ca Mourinho!”, strigă şi se enervează pentru că abia a promovat în prima ligă şi nu e obişnuit cu meandrele concretului slav. Adevărul e că arbitrajul rusesc stă chiar mai prost decît cel de la noi. De la Mondialul din 2006, de cînd Valentin Ivanov a făcut vraişte Olanda – Portugalia, nici un arbitru rus n-a mai apărut în competiţii internaţionale. Şi se pare că nu vor apărea nici la Euro 2012, din cauza embargoului neoficial impus de FIFA şi UEFA.
Prea multe scandaluri şi prea bătătoare la ochi. A existat chiar şi un „caz Colţescu”. După un meci care a dus la demiterea lui Juande Ramos, de la ŢSKA, „centralul” s-a urcat pe marginea ferestrei apartamentului său, de la etajul şapte. Pînă la urmă, a fost internat la Psihiatrie.

În lumea asta textual nebună şi contextual mafiotă, Dan Petrescu insistă pe ideea lui de perfecţiune în arbitraj. „Mi s-a spus să tac, dar cît vom fi furaţi, voi ţipa!”, se lamenta pe vremuri. Cînd nu-l vom mai auzi „ţipînd”, înseamnă că ori s-a apucat de citit „Fraţii Karamazov”, ori şi-a prelungit contractul în stil Kuban. Ori a plecat la Chelsea. La Chelsea din Vest. Şi n-a apucat să fie fluierat la centru de Howard Webb.