Cazul Oltchim
Pe lîngă rezultate, sportul departamental produce şi patroni la stat Imediat după ’90, industria românească a fost privatizată la preţ de fier vechi, iar tovarăşii directori deveneau, rînd pe rînd, domnii patroni. Oltchim nu s-a privatizat, iar Constantin Roibu a […]
Pe lîngă rezultate, sportul departamental produce şi patroni la stat
Imediat după ’90, industria românească a fost privatizată la preţ de fier vechi, iar tovarăşii directori deveneau, rînd pe rînd, domnii patroni. Oltchim nu s-a privatizat, iar Constantin Roibu a ajuns unul dintre cei mai longevivi manageri ai unei companii de stat.
După mai bine de 16 de ani, confundă planurile. Are convingerea că finanţează echipa de handbal din buzunarul propriu. Anunţă că nu mai dă bani, apoi revine şi pune condiţii. „De la 31 martie nu mă mai interesează echipa. M-am săturat de bîrfele pe care le aflu în ziare!”.
Cele 3,5 milioane de euro, bugetul echipei de handbal în acest sezon, au venit de la combinatul deţinut în majoritate de statul român. Cît despre „bîrfele din ziare”, e vorba de polemici extrahandbal. Bugetarul din fruntea Oltchim a fost dat în judecată de acţionarul minoritar al combinatului, nemţii de la PCC SE. Pe motiv că i-a numit „securişti polonezi”, care-l „atacă în presă”.
Handbalul are rol de victimă colaterală în acest război de uzură, care implică sindicate, consilii judeţene, ministere, afacerişti publici şi privaţi. Sportul departamental produce rezultate, dar produce şi acest gen de tătuci de întreprindere. Şi acest gen de întrebări, deocamdată retorice: vor sau nu contribuabilii să finanţeze o echipă sau alta?
Gavrilescu a demisionat după 33 de ani în fruntea clubului. Roibu îi acuză pe el şi pe colaboratorii lui că „s-au pus în calea performanţei”. Au „lucrat-o” pe Anja Andersen, daneza adusă cu titlu de experiment: Liga Campionilor în timp-record. De preferinţă înaintea privatizării combinatului.
Privatizarea, nu domnul Gavrilescu, a transformat echipa într-o cheltuială delicată. Cu trofelul pe masă, finanţarea echipei ar fi arătat mai interesant în palmaresul de manager al lui Roibu. În fine, dacă nu e trofeul, măcar ţapi ispăşitori să fie.
Performanţele lui Roibu, în domeniul lui de bază, nu impresionează. Oltchim, combinatul, a înregistrat în ultimii trei ani pierderi totale de 148 de milioane de euro. S-a încercat privatizarea combinatului de mai multe ori. Nu s-a reuşit, domnul Roibu ştie de ce. Într-un final al contradicţiilor dialectice, se va privatiza şi gigantul chimist din Vîlcea. Iar managerul multilateral dezvoltat are şansa reală să demonstreze că e un personaj, să zicem aşa, „larger than capitalism”.
Noii proprietari ai Oltchimului, nu bugetarul Roibu, vor decide dacă sponsorizează sau nu echipa. „Nu cred că se va face ceva la fel de bun prea curînd”, spune Radu Voina. Prea curînd, prea tîrziu, cine ştie? Lucrurile bune nu se obţin bătînd din palme, „să vină Anja, să facă Anja”. Lucrurile bune se obţin greu. Uşoară e generozitatea pe banii statului.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele