Susici, un Piţi

Terenul de la Zenica e prost. „Dar noi ne-am obişnuit şi s-ar putea să fie în avantajul nostru”, crede Dzeko, Mutu al Bosniei. Ba nu, în avantajul nostru! Şi noi ne-am obişnuit cu nisip în ghete, cu noroiul de la […]

Terenul de la Zenica e prost. „Dar noi ne-am obişnuit şi s-ar putea să fie în avantajul nostru”, crede Dzeko, Mutu al Bosniei. Ba nu, în avantajul nostru! Şi noi ne-am obişnuit cu nisip în ghete, cu noroiul de la Constanţa şi cu gropile din faţa porţii. Noi pîrjoleam gazonul cînd jucam cu echipe ca Franţa şi Olanda. Aplicînd strategia asta cu noi, bosniacii ne flatează, fără să ştie. Vor să ne bată cu trucurile noastre. Ha, ha! Jucăm în deplasare pe teren propriu.

Pe noi nu ne surprinde o iarbă work-in-progress, ca la Zenica, nici heirupul cu bidineaua pe ultima sută înaintea meciului. E o atmosferă mai familiară decît pîinea şi sarea de întîmpinare. Dar e ironic să-i vezi şi pe alţii frecîndu-şi mîinile, ca Piţurcă înaintea meciului cu Serbia, de la Constanţa: „Nu le oferim adversarilor condiţii de cinci stele, ci aşa, mai spartane, mai muncitoreşti”. Şi tu, Susici? Şi tu mizezi pe muşuroaiele de cîrtiţă?

Dacă se iau şi alţii după noi, unde-o s-ajungem? Nicăieri. În Balcani. Adică în „acea parte necivilizată, întunecoasă, dinăuntru”, cum îi definea o scriitoare bulgăroaică. Nu ne rămîne decît să-i surprindem pe bosniaci, în retur, cu un gazon vopsit din timp şi o atmosferă ca pe Stade de France.