Condiţia lui Rădoi

Nu sîntem o putere a fotbalului. Nu intrăm în clubul snob al celor care se dispensează la „naţională” de un Trezeguet, de un Beckham sau de un Raul, pentru că sînt prea bătrîni, prea mîndri sau ambele la un loc. […]

Nu sîntem o putere a fotbalului. Nu intrăm în clubul snob al celor care se dispensează la „naţională” de un Trezeguet, de un Beckham sau de un Raul, pentru că sînt prea bătrîni, prea mîndri sau ambele la un loc. Nouă, de exemplu, în meciul cu Bosnia nu ne-ar strica un Rădoi, aşa mîndru şi trecut de 30 de ani. Nu ne-ar strica mai ales că nu se mai fabrică închizători.

Dar Rădoi s-a retras prin e-mail de la „naţională”. Şi zilele astea a explicat, încă o dată, de ce: din cauza lui Lupescu. „Nu mă-ntorc pînă nu pleacă el!”. Îşi condiţionează, aşadar, prezenţa sub „tricolor” de o afacere personală. Să dispară capra vecinului din structuri! În viziunea mijlocaşului lui Al-Hilal, capra asta devine mai proeminentă decît calificarea, decît milioanele de suporteri şi decît condiţia lui de profesionist.

Dacă Rădoi ar fi avut o problemă cu sistemul şi spunea: „Nu mă-ntorc pînă nu se schimbă şefii FRF” ar fi fost de înţeles. Suna a revoltă, a eroism. Dar formularea „eu sau Lupescu” sună a protest anticapră.

La care Mircea Sandu a răspuns cu aceeaşi monedă măruntă: „Să nu uite că şi Lupescu a fost un mijlocaş mare!”. Păcat că s-a retras şi el. Nu ne-ar strica, nu sîntem o putere a fotbalului, nici pe departe.