Criterii umanitare

„Naţionala” seamănă mai mult a mama răniţilor decît a spaima bosniacilor Deac are 45 de minute pe teren în 2011 pentru Schalke 04. Două meciuri la echipa de club, în acest sezon. Cociş are 3 meciuri în 2011 în tricoul […]

„Naţionala” seamănă mai mult a mama răniţilor decît a spaima bosniacilor

Deac are 45 de minute pe teren în 2011 pentru Schalke 04. Două meciuri la echipa de club, în acest sezon. Cociş are 3 meciuri în 2011 în tricoul lui Karpati Lvov. Ţinem cont de pauza din campionatul Ucrainei şi de pauza din campionatul Rusiei, care, apropo, s-au reluat. Dar Ropotan tot n-a prins echipa la Dinamo Moscova. Singurul lui joc, în acest an, a fost amicalul România – Cipru.

Printre cei care riscă să apară mai des la „naţională” decît la echipa de club se numără şi Marica (70 de minute jucate la Stuttgart, pe 30 ianuarie), şi Florescu (0 meciuri în 2011, 20 cu Alania şi 8 la „naţională” în 2010). Cît despre Goian (13 meciuri din iunie pînă în prezent, 2 meciuri în 2011), el pare să fi prins convocarea pe criteriul golului din meciul cu Milan.
Cu ei defilăm. Bineînţeles că putem imagina nenumărate variante de liste, dar una singură e valabilă şi pe ea scrie numele unui antrenor. Parcurgînd lista lui Lucescu jr. în sus şi-n jos, de la stînga la dreapta şi invers, în diagonală şi printre rînduri, nu poţi să nu te-ntrebi dacă ăştia sînt. Dacă acest eşantion este reprezentantiv pentru fotbalul nostru. Mai degrabă, pare reprezentativ la capitolul „stranieri”.

Să punem pesimismul înainte şi să spunem că aceşti băieţi sînt tot ceea ce are mai bun fotbalul nostru. Şi că selecţionerul n-a avut de ales. Dacă ţinea cont de forma de moment, nu strîngea un lot complet. La fel, dacă ţinea cont de constanţa în joc. Poate a contat, pînă la urmă, faptul că Florescu, Tamaş, Cociş, Marica joacă de mult timp împreună. La „naţională”, desigur. Dar Deac e relativ nou.

Se primeneşte lotul? Cu jucători de 28 de ani, ca Sălăgeanu? Nu. De la „tineretul” lui Săndoi, „tineretul” care-a jucat barajul cu Anglia, se regăsesc doar cinci nume din 23. Parcurgînd lista în sus şi-n jos, de la stînga la dreapta ş.a.m.d., sare în ochi un criteriu comun cazurilor „sociale”, fără echipă sau fără un acoperiş pe bancă: compasiunea. „Naţionala” e un fel de mama răniţilor pentru carierele în suferinţă. Problema e că la „naţională” nu se cocoloşesc, nu se descoperă, nu se relansează şi nu se pansează talente. Asta o fac antrenorii de la echipele de club. O făcea foarte bine Lucescu jr. la Rapid şi la Braşov.

Să punem optimismul înainte şi să spunem că vom trece cu bine de meciul cu Bosnia. La un moment dat, Lucescu jr. ar trebui să vină cu o listă care să-i exprime vederile de selecţioner, nu vederile umanitare.