Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei, E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă. […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Bucuria cu care am întâmpinat Mondialul din 1998 a fost înlocuită la acest Euro cu o stare permanentă de atenție la tot ce mișcă

Permalink to De la nea Vanea la nea Bataclan
miercuri, 8 iunie 2016, 6:24

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din păcate, cu totul altul, și nu pentru emoția legată de naționala noastră, ci cu tot ce se întâmpla atunci și nu se mai petrece acum, dincolo de „tricolori”.

La ușa camerei mele din Chantilly veghează, în permanență, câte un domn îmbrăcat în costum. Îmi dă bună seara, bună dimineața, mă întreabă dacă totul e ok. Îmi zâmbește, dar e foarte atent la badge-ul care-i musai să-mi atârne de gât în orice moment. Ieri dimineață, din greșeală, am intrat cu el și la duș. Cu badge-ul!. Tipii se schimbă la 12 ore, dacă socotesc eu bine. S-au împrietenit cu fotbaliștii, Keșeru i-a oferit unuia o sticlă cu energizant, că l-a văzut cam obosit. A acceptat-o cu plăcere.

Șeful lor, un bărbat scund, subțirel, cu puțină chelie, genul ce aduce mai degrabă cu vânzătorul de ziare din colțul străzii, mănâncă cu noi la masă. E jovial, dar ferm. Ne explică de ce nu trebuie să mergem cu RER-ul la Paris, care sunt arondismentele mai sigure, cum și unde să ne așezăm la restaurante, „încercați să nu stați pe afară, de preferință înăuntru și după stâlpi, nu în preajma ferestrelor”. Vorba e molcomă, dar după ce primești instrucțiunile te gândești de două ori dacă mai e cazul să dai o fugă până la Paris. La început unii l-au luat la preț de matineu. Apoi, după ce au aflat că a fost în prima linie în noaptea de la Bataclan, că a salvat oameni și că a tras după cei ce au sădit teroarea în Paris la finalul anului trecut, micuțul trecut de 50 de ani, cu fața ridată, în costum și cu cască la ureche a devenit ghidul siguranței noastre: nea Bataclan, după cum i-a rămas numele.

În ’98 era cu totul altfel. Dimineața nu mă trezeam cu ciocolatiul uriaș la ușă, ci într-o aromă de cafea bună preparată ca nimeni altul de colegul meu de cameră Cristi Geambașu. Aveam un apartament în Montparnasse, la etajul 17, de unde privirea ni se agăța direct de Tour Eiffel. De la ușa vecină ne dădea binețe nea Vanea Chirilă, aflat la ultimul turneu final al carierei. Și, din păcate, al vieții. Alături de el, ne energiza Tudor, mezinul său, care încă nu se lansase cu Vama, carevasăzică nu era recunoscut de români pe stradă, motiv pentru care putea juca nestingherit fotbal, pe peluza de la Champs des Mars, în fiecare după-amiază până începeau meciurile.

În ’98, cu un sandvici și o apă în rucsac te lansai în fiecare zi în marea pe care ți-o oferea Parisul. Să te îmbibi de fericirea pe care fotbalul, o dată la 4 ani, o dăruia oamenilor. De grandoarea Louvrului, de viața din Cartier Latin, de splendoarea de la Versailles. De cântecele suporterilor, de nebunia din fan-zone, de o bere cu englezii și un cârnat cu nemții. Drumul spre stadion era un permanent canal Discovery. Un atlas al națiilor. O hartă a entuziasmului.

Azi, dacă ne bucurăm, o facem precaut. Ne uităm la fiecare de lângă noi și-l scanăm cu privirea. Nu-i mai admirăm geanta, nici dacă e Michael Kors sau Louis Vuitton. Ne gândim doar la ce-i înăuntru. Și ce ne-am mai bucura să fie plină doar de sandviciuri și apă plată! Așa cum m-aș mai bucura dacă în fiecare dimineață mi-ar da binețe Geambi sau nea Vanea. Nu nea Bataclan!

Comentarii (14)Adaugă comentariu

bogdan a (1 comentarii)  •  8 iunie 2016, 6:47

iti spun culmea sfidarii: eu zbor la bruxelles si apoi iau thalysul pana la paris; impusc ambele zone fierbinti intr-un we :)

Octavian Stăncioiu (2 comentarii)  •  8 iunie 2016, 7:42

Trădată la vârf, Europa noastră a apus. Fie-i țărâna ușoară.

ovidiu_3003 (29 comentarii)  •  8 iunie 2016, 7:55

...fericitule...

dzz (3 comentarii)  •  8 iunie 2016, 9:05

Dintr-un alt punct de vedere, in 98 erai un ziarist respectat iar acu' esti un oficial, probabil premiat pentru calificare, neinteresant, intr-o administratie a fotbalului romanesc penibila, incompetenta, ipocrita si pusa pe capatuire. Am vaga banuiala ca Ioan Chirila, daca ar ocupa acum camera de langa voi, ar sta mai mult la texte cu "***" pazitor de usa oficiala.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

valeriu (1 comentarii)  •  8 iunie 2016, 9:16

Mai baieti pe ce bani stati voi cu nationala la Paris ? Sa auzim, plateste Tolontan ?

dzz (3 comentarii)  •  8 iunie 2016, 11:56

Vali (2 comentarii)  •  8 iunie 2016, 12:21

"***" ?!! Parca era "micut" . Frumoasa exprimare ! Mai sunt doua zile pana la meciul de deschidere, iar articolele sunt dedicate impartirii banilor intre jucatorii echipei nationale , pe de-o parte, si conducerea FRF pe de alta parte . Fotbalul propriu-zis a fost trecut in plan secundar .

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

andrei (1 comentarii)  •  8 iunie 2016, 13:09

Penibil ai fost mereu . Lung drumul pina la ziarist oficial . Intre voi "specialistii " nu exista colaborare ? L ai uitat pe Ilie Dumitrescu acasa . Mi-am amintit , tu esti ziarist . Daca hotelul ar fi atacat ( poate de muste sau tintari ) , exista posibilitatea ca Nea' Bataclan sau colegi ai dansului sa-si piarda viata . Pt tine????

R m (1 comentarii)  •  8 iunie 2016, 14:00

Ne spui si noua de ce sa nu mergem cu RERul la Paris?...sau e o informatie pt cei "mai speciali" sau mai oficiali?

Naica (6 comentarii)  •  8 iunie 2016, 19:46

Omuncul...

valy (2 comentarii)  •  8 iunie 2016, 20:50

Ce limbaj intolerant ?! Am citat doar din articol, pus intre ghilimele, este expresia autorului , *** !

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

nica fara frica ! (1 comentarii)  •  8 iunie 2016, 23:33

ne-a trebuit sa importam musulmani si teroristi in Europa si acum ne meritam soarta !!!!.....*** !!!!....Nu inteleg de ce altii trebuie sa plateasca cu sange si vieti prostia altora !!!....Iar daca nu vrei sa accepti musulmani esti considerat ....rasist !!!...DEZGUSTATOR !!!...Europa incet , incet isi pierde identitatea !!!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

17 Nentori Tirana (5 comentarii)  •  11 iunie 2016, 15:46

Ba ciumete, hai ca Geambi mai merge, dar daca mai zici odata „nea Vanea“ iti dedic o carte, tie si "cum ii e mai bine familiei mele" ! Ba, dupa doctor Ovidiu si Frau Messi ajungi sa te tragi de sireturi si cu legende ? Ba, tu ai invatat pa Piloni, asa ca cam cred, presupunind si reducind, ca ai verificat pilonii hotelului. Pot ? Sta bine ? Ce premiu ai luat pentru ca ai reusit o istorica calificare ? Tu care n-ai ce discuta cu Hagi si care pretinzi femeilor sa discute cu tine inainte de a mai debita despre fotbal. Ba, ie desigur secret, dar vezi sa nu fi cavaler la Finante. Nu-i vad pe stadion nici pe „Nr. 12“, nea Balint si nea Steleea, chiar asa de nea cum sint ei, asa ca imi permit sa te intreb: ce cauti tu la Paris ? O sa joci si finala ? O sa mai imparti niste premii ? Ori o sa zici ca n-ai reusit sa-l aduci, tu ba, pe nea Mircea ? Cu toate ca i-ai facut toate casetele tehnice. Ba, vezi ca in Franta ie nevoie de ingineri, care gindeste pa Piloni, poate te angajeaza cineva. Daca nea Mircea ori Razvan isi mai fac o casa, ori un cotet pentru iepurasi, oare te-ar angaja sa le pui tu pilonii ? Sa le proiectezi instalatia electronica si de sunet pentru buna dispozitie si sa le alegi pisicutilor melodiile preferate care ii fac fericiti ? Ba tata, du-te ba, astea-s lucruri complicate, care necesita ... Ba ...