Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Come on, Lions!

British and Irish Lions, pe scurt Lions, au făcut prima incursiune în emisfera sudică în 1888. De atunci, o dată la patru ani, selecționata rugby-ului britanic face excursii dure prin Argentina, Africa de Sud, Australia și Noua Zeelandă. Ciocnirile Nord-Sud […]

...

Pep în garaj și la restaurant

Marii antrenori suferă de discreție. De obicei, fără dureri. Din convingere sau din obligație, lumea păstorilor de jucători se ține departe de lumea politică. Există în antrenorat și antrenori o anume vocație de părinte care se deșiră ușor la contactul […]

...

Huddersfield face proastă presa proastă

Luați 11 bipezi stânjeniți de balon, aruncați-i pe un stadion britanic și veți obține, garantat, un spectacol. Nu un meci de fotbal propriu-zis, ci un spectacol care face din corrida o desfășurare birocratică. Așa de pildă, Huddersfield Town – Reading. […]

...

Stadionul pleacă, urna rămâne

Duminică seară, Harry Kane a înscris ultimul gol pe White Hart Lane. Luni dimineață, muncitorii au început să sape gazonul, să demonteze scaunele și să atace stâlpii de susținere. White Hart Lane e demolat după 118 ani de fotbal și […]

...

Firma își ignoră fabrica

Există o șansă ca West Brom să amâne sărbătoarea. Lipsa de motivație nu are loc în Premier League și cine nu crede asta a uitat că Sunderland, deja retrogradată, a ținut să bată Hull în deplasare. Dar Chelsea pornește favorită […]

...

Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Întrucît un blog e acel loc dereglat în care poți fi intim în public, mărturisesc fără teamă: îmi pare rău că nu voi prinde vremurile în care fotbalul va deveni o amintire. Îmi pare rău pentru că abia atunci lumea se va întreba mirată, ca după vreun masacru neîntrecut sau o nouă dispariție de dinozauri: cum a fost posibil?

Cum a fost posibil ca popor după popor să construiască temple uriașe și să se adune uitînd de toate și urlînd despre toate în jurul unui joc cu mingea? Și ce se va întîmpla, atunci cînd totul va fi o amintire inexplicabilă, cu stadioanele? Vom redescoperi Wembley și Bernabeu năpădite de ruină și le vom vizita mirați, așa cum ne învîrtim azi pe lîngă Notre Dame?

Știu că asemenea întrebări nu cadrează și trimit într-un off side care trimite la rîndul lui în science fiction. Dar mă declar înspăimîntat de patima globală a fotbalului. De lipsa de distanță care a transformat un joc într-o religie și religia într-o banalitate. Mai e ceva pînă la ruina stadioanelor și, între timp, rămîn convins că eliminarea lui Gerrard după 38 de secunde de joc cu Man United ascunde un psiho-roman de calitate. În fond, asta e datoria pe care mi-am impus-o: să găsesc un pic de sens în fotbal.