Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Mata încasatorul

80.000 de oameni au venit pe Wembley pentru a verifica două lucruri. Mai întâi, dacă Harry Kane va face încă un pas spre Real Madrid. Apoi, dacă Liverpool continuă să se bazeze pe cea mai inutilă defensivă de la linia […]

...

Dacă

Din afară, pare o surpriză lipsită de sens și pudoare, după modelul soțului sterp găsit în cartierul vecin cu o familie paralelă și puioasă. Dinăuntru, e normal: Crystal Palace a prins Chelsea, în sudul Londrei și a scos din ea […]

...

Fotbal după Charlton

Cine vrea să știe ce a ajuns fotbalul are la dispoziție câteva anecdote mărunte. La 80 de ani, Sir Bobby Charlton se lasă ușor răsfoit. Iată faptele, în toată umilința lor uitată. Bobby s-a născut printre mineri și a bătut […]

...

Ciocnirea titanilor: Barca – Coloma

Balamucul catalan aduce vești bune pentru Barcelona. Scăpată de opresorul spaniol și nedreptul lui campionat, Barca va fi campioana Cataloniei pentru următorii cel puțin 400 de ani. Sigur, o dată la 128 de ani, Espanyol va reuși lovitura și va […]

...

Democrație, sport, prostie

Ne place să vedem în sportivii noștri adorați un grup de supereroi. Dar nu ne place să observăm că mulți din ei sunt proști. Nu toți și nu pentru că nu știu nimic despre Hegel. Sportivii sunt, în mod repetat, […]

...

Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Întrucît un blog e acel loc dereglat în care poți fi intim în public, mărturisesc fără teamă: îmi pare rău că nu voi prinde vremurile în care fotbalul va deveni o amintire. Îmi pare rău pentru că abia atunci lumea se va întreba mirată, ca după vreun masacru neîntrecut sau o nouă dispariție de dinozauri: cum a fost posibil?

Cum a fost posibil ca popor după popor să construiască temple uriașe și să se adune uitînd de toate și urlînd despre toate în jurul unui joc cu mingea? Și ce se va întîmpla, atunci cînd totul va fi o amintire inexplicabilă, cu stadioanele? Vom redescoperi Wembley și Bernabeu năpădite de ruină și le vom vizita mirați, așa cum ne învîrtim azi pe lîngă Notre Dame?

Știu că asemenea întrebări nu cadrează și trimit într-un off side care trimite la rîndul lui în science fiction. Dar mă declar înspăimîntat de patima globală a fotbalului. De lipsa de distanță care a transformat un joc într-o religie și religia într-o banalitate. Mai e ceva pînă la ruina stadioanelor și, între timp, rămîn convins că eliminarea lui Gerrard după 38 de secunde de joc cu Man United ascunde un psiho-roman de calitate. În fond, asta e datoria pe care mi-am impus-o: să găsesc un pic de sens în fotbal.