Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Lumea e marț

O amintire pe care o împart cu nenumărați absolvenți ai vieții la curte sau la scara blocului îmi aduce în fața ochilor figuri de mari mutilați. Victime de marț la table luați în tărbacă, stropiți cu acizi miștocărești, evacuați cu […]

...

Seamănă prea mult cu viața

E mai puțin clar de ce anume pătimim pentru el. De ce ieșim urlând în calea tramvaiului, de ce aruncăm cu scrumiere pe geamul închis, cădem în muțenie sau la podea și ne batem rudele apropiate, începând cu minorii. Răspunsul […]

...

Nașul Godín

Știm de ce, dar nu e prea clar la ce ne uităm. Cupa Mondială? Valoric, nu. Aceleași rebuturi hispano-germane care au fost respinse în Rusia vor juca excelent, de la toamnă, în Liga Campionilor. Meciurile la care ne holbăm mirați […]

...

Anglia – campioană mondială la handbal

Statistica de mai sus pune capăt speculațiilor după care lunga domnie engleză, începută la Mondialele din 1950, va lua sfârșit, peste trei săptămâni, în Rusia. Cine citește, ascultă sau privește spre mediile de informare engleze va avea unul și același […]

...

Spania-Portugalia de rejucat. În finală

Cu fiecare zi de cazne enorme pe cereri tematice minime, Cupa Mondială adună un plictis interesant doar prin mulțimea drapelelor și exotismul figurilor. Pe scurt și cu bunul simț treaz, se poate spune: fotbal prost. Sau, mai desfășurat: fotbalul e […]

...

Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Întrucît un blog e acel loc dereglat în care poți fi intim în public, mărturisesc fără teamă: îmi pare rău că nu voi prinde vremurile în care fotbalul va deveni o amintire. Îmi pare rău pentru că abia atunci lumea se va întreba mirată, ca după vreun masacru neîntrecut sau o nouă dispariție de dinozauri: cum a fost posibil?

Cum a fost posibil ca popor după popor să construiască temple uriașe și să se adune uitînd de toate și urlînd despre toate în jurul unui joc cu mingea? Și ce se va întîmpla, atunci cînd totul va fi o amintire inexplicabilă, cu stadioanele? Vom redescoperi Wembley și Bernabeu năpădite de ruină și le vom vizita mirați, așa cum ne învîrtim azi pe lîngă Notre Dame?

Știu că asemenea întrebări nu cadrează și trimit într-un off side care trimite la rîndul lui în science fiction. Dar mă declar înspăimîntat de patima globală a fotbalului. De lipsa de distanță care a transformat un joc într-o religie și religia într-o banalitate. Mai e ceva pînă la ruina stadioanelor și, între timp, rămîn convins că eliminarea lui Gerrard după 38 de secunde de joc cu Man United ascunde un psiho-roman de calitate. În fond, asta e datoria pe care mi-am impus-o: să găsesc un pic de sens în fotbal.

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord