Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Bilet la Boca-River

Boca Juniors-River Plate cere o bună cunoaștere a ospiciilor și a națiunilor care le folosesc pentru a-și ascunde necazurile. Cine e șocat de magnetismul aberant care îngenunchează Argentina la meciurile Boca-River are tot dreptul să caște ochii, dar e obligat […]

...

Crede și nu retracta!

Era greu de imaginat, dar Unai Emery a reanimat Arsenal. În mai, când Emery prelua Arsenal, nimic nu sugera vremuri noi. Arsene Wenger era postum, dar de neînlăturat. Arsenal era dovada moartă a domniilor mult prea lungi care aduc glorie […]

...

Vera degeaba

Vera Ceaslavska e urmărită de un handicap postum. Nu a fost de stânga, ba mai mult, a făcut necazuri regimului comunist cehoslovac. De aici, răzbunarea lumii bune și deștepte. Ea obligă o lume largă și nevinovată să îi celebreze pe […]

...

Prințul devastator și singur

De ce mor craiovenii? E greu de admis, dar plecările craiovenilor nu vorbesc numai de timpul care macină. După Crișan, Tilihoi, Ștefănescu și Balaci, e clar că viața celei mai strălucite generații a fotbalului românesc a fost extraordinară. În toate: […]

...

Fotbalul e viața mea și invers

Dacă fair-play înseamnă și camaraderie, Diego Costa, mâncătorul de fundași, merită o medalie și reabilitarea. Dacă fair play înseamnă și onestitate, Laurent Koscielny, fundașul năpădit de ghinion și mărturisiri negre, merită trofeul cel mare. Costa și Koscielny au trecut împreună […]

...

Crede și nu retracta!

Scăpată, de la bun început, de povara a două meciuri pentru care nu era pregătită, Arsenal s-a destins și a intrat în pielea unei echipe care a băut cucuta și n-a murit.

Permalink to Crede și nu retracta!
joi, 8 noiembrie 2018, 9:37

Era greu de imaginat, dar Unai Emery a reanimat Arsenal. În mai, când Emery prelua Arsenal, nimic nu sugera vremuri noi. Arsene Wenger era postum, dar de neînlăturat. Arsenal era dovada moartă a domniilor mult prea lungi care aduc glorie și, pe final, anchiloză. Firește, Arsenal a început sezonul prost, adică a continuat să joace fotbalul din când în când spectaculos și inevitabil perdant al ultimilor 7-8 ani. Un program în aparență ostil a adus în meciurile de deschidere pe Man City și Chelsea. Arsenal a pierdut, dar șocul a fost binevenit.

Scăpată, de la bun început, de povara a două meciuri pentru care nu era pregătită, Arsenal s-a destins și a intrat în pielea unei echipe care a băut cucuta și n-a murit.

Din august încoace, în ultimele 12 meciuri, Arsenal n-a mai pierdut și joacă de parcă nu l-ar fi cunoscut vreodată pe Wenger. Nimeni nu știe cum dar Unai Emery a reușit boteze echipa cu numele lui. Unii vorbesc de capacitatea lui Emery de a face din jucători adulți respectați și aliați necondiționați. Alții pomenesc talentul managerial a unui personaj care își conduce excelent afacerile în fotbal, vinotecă (una și secretă), restaurante (două, în Spania) și gastronomie (acasă și la tv).

Emery e, cert, un fervent cu poftă de viață și, spre deosebire de impecabilul Wenger, anti-profesoral. Lotul e același dar joacă alt fotbal. Tot ofensiv dar mult mai atent la exaltările care îi lăsau, mereu, defensiva descoperită.

Dacă Emery va face rost, la iarnă, de doi stoperi serioși, Arsenal ar putea fi marea senzație a anului viitor. Chiar și așa Arsenal a făcut, împreună cu Liverpool, cel mai frumos meci al sezonului.

Toată lumea aștepta obișnuita căruța lărgită de goluri. Norma acestor două echipe nebune după atac și idioate în apărare era de minimum 6-7 goluri în întîlnirile directe. A fost un 1-1 care putea rămîne 0-0 și era la fel de frumos. Ineficiența aparentă a acestor două foste tocătoare de meciuri ca și cîștigate e o veste cum nu se poate mai bună.

Arsenal și Liverpool trec prin același proces: învață să iasă din adolescență și să devină mature. La Liverpool explicația e simplă: Klopp a reușit să monteze o apărare serioasă, cu Van Dijk, Gomez,Robertson și Arnold. La Arsenal, schimbarea lucrează, deocamdată, fără noutăți în lot și se numește Emery. Echipa îl crede și nu retractează.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Observator (40 comentarii)  •  8 noiembrie 2018, 15:58

V-ati ales cam prost momentul in care sa-i laudati pe "tunari", intrucat au pierdut 4 puncte in ultimele doua meciuri de campionat, dintre care 2 cu o contracandidata, Liverpool! Care Liverpool este intr-o evidenta scadere, dupa cum s-a vazut la Belgrad si nu numai! Revenind la Arsenal, ar mai fi de mentionat ca a pierdut meciul cu Chelsea din cauza lui Aubameyang si Mkhitaryan, care au ratat 3-4 ocazii uriase! Este foarte prost si momentul in care ati ales sa consemnati maturizarea "cormoranilor"; de fapt, suspectez ca Arsenal a fost doar un pretext, obiectivul dvs. fiind evidentierea calitatii echipei care evolueaza pe Anfield Road! O.

Durden (16 comentarii)  •  9 noiembrie 2018, 16:14

recunosc ca nu-s fan TRU. dar cand nimeresti un editorial 100% nu pot sa critic. avand in vedere ca pe acelasi blog citesc banalitatile plicticoase ale lui ionitoaia & friends..un articol d-asta pertinent e o gura de aer proaspat

Observator (40 comentarii)  •  10 noiembrie 2018, 11:35

Cum v-am spus, v-ati ales prost momentul sa-i elogiati pe "tunari"! Dupa o serie impresionanta de victorii, a inceput una proasta, de meciuri egale (3, pana acum); sper sa nu fie asa si maine! Oricum, Europa League este mai putin solicitanta decat Ch. League, asa ca Arsenal are bune sanse sa aiba un sezon mai bun decat Liverpool! Apropo de Liverpool: o astfel de rusine n-a mai patit de mult o echipa din Anglia, intr-un moment in care calificarile pentru "optimile" Ch. League nu sunt inca transate in unele grupe! O.

Observator (40 comentarii)  •  13 noiembrie 2018, 10:24

In numai 3 meciuri de campionat, echipierii Arsenalului au ... demolat tot ce construisera timp de 7 etape! Din nou, Aubameyang a jucat rolul rispitorului, iar Xhaka - pe cel al gafeurului (nu pot uita si lovitura de la 11 m pe care a provocat-o cu Palace, in lateral). Dupa cateva prestatii destul de bune, Ozil a revenit la starea sa obisnuita de indolenta! Pacat, mare pacat! Pe vremea lui Wenger, lupta pentru titlu era pierduta ceva mai tarziu, uneori si cu concursul arbitrilor! O.

Comentează