Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Rakitici vs reductio ad Messi

Ce poate spune un antipatizator-detestator consecvent al Barcelonei după demonstrația de pe Wembley? O posibilitate ar fi să tacă din gură. Alta, mai onorabilă, ar fi să înceapă să înțeleagă virtuțile obiectivității. Autorul acestor rânduri spășite e un contestatar de […]

...

Cărbunii stinși din Mourinho

Acest paradox personal e producția misterioasă a unei minți la care Mourinho însuși pare să aibă tot mai puțin acces. Izolat și negativ, sigur de inadecvarea lumii exterioare, Mourinho sfârșește prin a-și înstrăina și ataca, dinăuntru, echipa. Procesul e în […]

...

Dark Side Of The Moon – la Liverpool

Liverpool sau Liverpool? Toată lumea e cu ochii, gândurile și gurile căscate pe trasorul călărit de Klopp. E normal, dar vederea periferică are destul de mult de suferit. Prima victimă e de găsit printre titularii lui Liverpool. Tripla letală din […]

...

Lumea e marț

O amintire pe care o împart cu nenumărați absolvenți ai vieții la curte sau la scara blocului îmi aduce în fața ochilor figuri de mari mutilați. Victime de marț la table luați în tărbacă, stropiți cu acizi miștocărești, evacuați cu […]

...

Seamănă prea mult cu viața

E mai puțin clar de ce anume pătimim pentru el. De ce ieșim urlând în calea tramvaiului, de ce aruncăm cu scrumiere pe geamul închis, cădem în muțenie sau la podea și ne batem rudele apropiate, începând cu minorii. Răspunsul […]

...

Rakitici vs reductio ad Messi

Ce poate spune un antipatizator-detestator consecvent al Barcelonei după demonstrația de pe Wembley? O posibilitate ar fi să tacă din gură. Alta, mai onorabilă, ar fi să înceapă să înțeleagă virtuțile obiectivității. Autorul acestor rânduri spășite e un contestatar de […]

Permalink to Rakitici vs reductio ad Messi
joi, 11 octombrie 2018, 9:15

Ce poate spune un antipatizator-detestator consecvent al Barcelonei după demonstrația de pe Wembley? O posibilitate ar fi să tacă din gură. Alta, mai onorabilă, ar fi să înceapă să înțeleagă virtuțile obiectivității.

Autorul acestor rânduri spășite e un contestatar de principiu al filosofiei de joc pe care stă Barcelona, dar, după Wembley, e și un admirator distant. Barcelona a bătut clar Tottenham și asta e ceva, fără să fie prea mult. Dar luciditatea profesională cu care Barcelona și-a demontat adversarul a fost copleșitoare.

O echipă care face din fotbal un atu personal și din adversar un aspirant rămas în altă epocă nu poate fi doar o echipă victorioasă. Barcelona e un capitol fundamental în istoria fotbalului și acest lucru trebuie recunoscut, dincolo de preferințe și simpatii de moment. Evident, caracterul istoric al fotbalului jucat și dejucat de Barcelona e legat strâns de strălucirea inexplicabilă și insuportabilă a unui jucător fără egal: Messi.

Așa a fost întotdeauna. Există genii private fără echipe istorice, dar nu există echipe istorice fără genii tutelare. Maradona, Dobrin, Sekularac, Hagi au făcut un joc solitar și desăvârșit în echipe care n-au putut sau n-au știut să îi urmeze.

Cu Di Stefano, Cruyff și Messi suntem în prezența celei mai temute și copleșitoare forme de fotbal cunoscute: un geniu montat într-o echipă care gândește odată cu liderul ei și modifică, pe parcurs, fotbalul. Iată de ce, în seara în care a dezmembrat Tottenham, Barcelona a fost, încă o dată, cea mai bună echipă de pe Pământ. Adevărat, peste doar câteva zile Barcelona a scos un 1-1 chinuit la Valencia.
E de crezut că echipa va mai intra în semiderapaje izolate, până la sfârșitul sezonului. Dar ușurința cu care Barcelona joacă, în mod repetat, ceva de neînțeles și nerezolvat pentru adversar e suficientă.

Cine poate urca prin fotbal până dincolo de fotbal nu mai poate fi măsurat cu punctajele și procentele de toată ziua. Barcelona geme de perfecțiune și asta desfide considerațiile terestre. Capodopera trebuie bine analizată și înțeleasă. De pildă, argumentul reductio ad Messi trebuie evitat. Asta s-a văzut pe Wembley, odată cu voleul lui Rakitici. Perfecțiunea statuară a mișcării lui Rakitici spune că Barcelona există în jurul lui Messi, dar preface în aur tot ce atinge.

Comentarii (8)Adaugă comentariu

axel (1 comentarii)  •  11 octombrie 2018, 12:42

Sunt deosebit de mirat ca inca mai imbogatitie paginile acestui "ziar" avand in vedere recentele Dvs. luari de pozitie. Sigur, acelea ar fi putut fi provocata de realitatea ca "ati fost putin lasat pe dinafara", dar, indiferent care e motivul, e reconfortant sa constati ca exista intelectuali care isi pronunta propriul punct de vedere, nu pe al altora, cum tot vezi (nu dau exemple, dar am vazut in ultimele doua saptmani cateva turme de oameni care dau copy-paste la ce le vine pe email, punandu-si doar sigiliul, semnatura lor din ce in ce mai putrefacta).

Radu_pnt (1 comentarii)  •  11 octombrie 2018, 13:13

"Alta, mai onorabilă, ar fi să înceapă să înțeleagă virtuțile obiectivității. " Daca ati face asta mai des poate v-as si citi mai des, dar nu am regasit in opiniile dvs altceva decat ura si prejudecati infantile izvorate din acestea... Bine punctat cu acest "sa inceapa". Mult success in continuare...

Observator (36 comentarii)  •  11 octombrie 2018, 15:44

Cum, Argentina '86 nu si-a urmat geniul? Atunci, cum de a castigat trofeul suprem? Cum de l-ati urmarit dvs. pe Sekularac? A jucat in Suedia si in Chile, iar la Steaua Rosie a ramas pana in 1966; dupa aceea, cariera lui a cunoscut o cadere evidenta, desi s-a perindat pe la numeroase cluburi, mai ales din "lumea noua"! N-aveati cum sa-l vedeti evoluand, deci nu-l puteti evalua in cunostinta de cauza! In privinta Barcelonei, exagerati, in conditiile in care Tottenham a jucat destul de prost! Inainte si dupa acest meci, echipa catalana a evoluat modest! O.

pop ion (2 comentarii)  •  11 octombrie 2018, 20:22

Articolul de mai sus spune tottul despre caracterul autorului...ca si despre priceperea lui in ale fotbalului

Dan (1 comentarii)  •  11 octombrie 2018, 21:10

A fost cel mai bun meci facut de Messi in ultimul an. De la meciul de pe Stadionul Santiago, cand a dat gol avand vata in nas, nu a mai facut un meci la fel de bun. Rakitici a dat un super gol si... cam atat. Imi puteti spune un meci din ultimii 4 ani in care Rakitic s-a facut remarcat in asa fel incat toate ziarele sa vorbeasca despre prestatia lui? N-o sa gasiti. Pentru ca e mediocru. Cu sclipiri o data la 20 de meciuri. De ce n-a mai castigat Barcelona CL de vreo 4 ani? Pentru ca de la un mijloc cu Iniesta, Xavi, Mascherano, Busquets si Messi (trei dintre astia erau in top 3 favoriti la castigarea Balonului de Aur) s-a ajuns la un mijloc cu Rakitic, un Busquets imbatranit si Arthur cel care da pase de maxim 5 metri. Meciul a fost castigat pentru ca Messi a fost FABULOS. Insa inainte de meciul asta, Messi n-a mai fost fabulos, ci doar foarte bun. Motiv pentru care Barca n-a reusit sa castige cu Girona, Leganes, Bilbao si Valencia.

Cris (4 comentarii)  •  12 octombrie 2018, 15:35

Dan, tu vorbesti despre mediocritatea lui Rakitici, dar ii dai de exemplu pe Mascherano si Busquets? Flacau, uita te si tu macar la doua meciuri de fotbal, HAI MACAR LA UNUL, ca sa-ti dai seama ca cei doi nu-i sunt defel superiori lui Rakitici.

Observator (36 comentarii)  •  13 octombrie 2018, 8:51

Da, Rakitic este un jucator bun, dar niciodata nu va face parte din galeria marilor fotbalisti! Chiar daca nu face diferenta, Modric este mult mai bun! O.

Comentează