Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Fotbalul e viața mea și invers

Dacă fair-play înseamnă și camaraderie, Diego Costa, mâncătorul de fundași, merită o medalie și reabilitarea. Dacă fair play înseamnă și onestitate, Laurent Koscielny, fundașul năpădit de ghinion și mărturisiri negre, merită trofeul cel mare. Costa și Koscielny au trecut împreună […]

...

Rakitici vs reductio ad Messi

Ce poate spune un antipatizator-detestator consecvent al Barcelonei după demonstrația de pe Wembley? O posibilitate ar fi să tacă din gură. Alta, mai onorabilă, ar fi să înceapă să înțeleagă virtuțile obiectivității. Autorul acestor rânduri spășite e un contestatar de […]

...

Cărbunii stinși din Mourinho

Acest paradox personal e producția misterioasă a unei minți la care Mourinho însuși pare să aibă tot mai puțin acces. Izolat și negativ, sigur de inadecvarea lumii exterioare, Mourinho sfârșește prin a-și înstrăina și ataca, dinăuntru, echipa. Procesul e în […]

...

Dark Side Of The Moon – la Liverpool

Liverpool sau Liverpool? Toată lumea e cu ochii, gândurile și gurile căscate pe trasorul călărit de Klopp. E normal, dar vederea periferică are destul de mult de suferit. Prima victimă e de găsit printre titularii lui Liverpool. Tripla letală din […]

...

Lumea e marț

O amintire pe care o împart cu nenumărați absolvenți ai vieții la curte sau la scara blocului îmi aduce în fața ochilor figuri de mari mutilați. Victime de marț la table luați în tărbacă, stropiți cu acizi miștocărești, evacuați cu […]

...

Medalia de victimă

Câștigând fără luptă, în societate, victimologia nu putea rata sportul.

Permalink to Medalia de victimă
miercuri, 6 iunie 2018, 9:30

Producția de victime a atins automatismul: ai picat la examen? ai pierdut avionul? ai făcut pneumonie? nu ți-a ieșit cafeaua? ești distrat? scrii un articol prost (cum face săptămânal subsemnatul)? Altcineva sau altceva e de vină! Tu ești doar victima nevinovată a împrejurărilor și, în genere, a nedreptății cosmice!

Avantajul nu e de subestimat. Ca victimă, ești i-responsabil – din principiu scutit de obligația răspunderii. Voința, răbdarea în fața adversității, cel mai palid efort și cel mai mic inconfort sunt, practic, interzise. Peste tot, alibiuri în căutare de simpatie.

Valul de autocompătimire și cererea de simpatie care decurg din această demisie generală a voinței își fac de cap în sport. Imaginea sportivului care plânge după o accidentare e, deja, un tic. Acum câteva săptămâni, finala Real-Liverpool a fost o potlogărie reglată penal de Sergio Ramos, dar festivalul sentimental a fost încă mai șocant. Salah și Carvajal au părăsit terenul în lacrimi.

Nu e mult timp de când asemenea reacții uimeau și treceau direct în cartea cu rarități de comportament. Mai nou, se plânge. Cu sau fără motiv, în minutul 5 sau vreme de 5 minute după încheierea unui meci pierdut. Până și dezastrul Karius are, mai nou, un epilog care își transformă eroul în victimă.

Karius a marcat de două ori împotriva propriei echipe pentru că suferise o comoție, după un cot al lui Ramos. Cotul a fost și Ramos trebuia eliminat fără ezitare. Dar asta nu poate face un erou tragic dintr-un portar care s-a mai ilustrat cu gafe și fără contuzii. Un sportiv și un caracter adevărat nu fug de înfrângere.

Serena Williams a descoperit că e paralizată muscular în ziua meciului cu Şarapova. Chiar și în ținută de hipopotam coșar, Williams e, probabil, cea mai mare jucătoare de tenis a tuturor timpurilor. O înfrângere în fața Mariei Șarapova, după o revenire și o naștere dificilă, n-ar fi dezonorat. Ar fi fost umană și uitabilă. Mai ales când conduci cu 19-2 în duelurile directe.

Dar eșecul nu mai e la modă, iar asumarea lui trece drept o rușine. Un orgoliu bolnav a luat locul a ce se numea cândva caracter.

Marii învinși au, deseori, un eroism mai înalt decât orice podium. Olanda cu trei finale pierdute, Cassius Clay doborât de Frazier sau cursele pierdute de Zatopek și de Patzaichin? A se evita. Medalia de victimă e mult mai comodă.

Comentarii (107)Adaugă comentariu

Obervator (36 comentarii)  •  9 iunie 2018, 13:36

@ Tudor Adevarat, planeta poate sustine o polpulatie chiar mai numeroasa, dar ce ne facem daca scriem gresit, cum ati procedat dvs.? Concret: se scrie "aceeasi", nu "aceiasi"! O.

ovidiu_3003 (54 comentarii)  •  10 iunie 2018, 21:54

...articol excelent...hipopotam cosar ...extraordinara comparatie...te iubim...TRU...

Comentează