Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Fotbalul e viața mea și invers

Dacă fair-play înseamnă și camaraderie, Diego Costa, mâncătorul de fundași, merită o medalie și reabilitarea. Dacă fair play înseamnă și onestitate, Laurent Koscielny, fundașul năpădit de ghinion și mărturisiri negre, merită trofeul cel mare. Costa și Koscielny au trecut împreună […]

...

Rakitici vs reductio ad Messi

Ce poate spune un antipatizator-detestator consecvent al Barcelonei după demonstrația de pe Wembley? O posibilitate ar fi să tacă din gură. Alta, mai onorabilă, ar fi să înceapă să înțeleagă virtuțile obiectivității. Autorul acestor rânduri spășite e un contestatar de […]

...

Cărbunii stinși din Mourinho

Acest paradox personal e producția misterioasă a unei minți la care Mourinho însuși pare să aibă tot mai puțin acces. Izolat și negativ, sigur de inadecvarea lumii exterioare, Mourinho sfârșește prin a-și înstrăina și ataca, dinăuntru, echipa. Procesul e în […]

...

Dark Side Of The Moon – la Liverpool

Liverpool sau Liverpool? Toată lumea e cu ochii, gândurile și gurile căscate pe trasorul călărit de Klopp. E normal, dar vederea periferică are destul de mult de suferit. Prima victimă e de găsit printre titularii lui Liverpool. Tripla letală din […]

...

Lumea e marț

O amintire pe care o împart cu nenumărați absolvenți ai vieții la curte sau la scara blocului îmi aduce în fața ochilor figuri de mari mutilați. Victime de marț la table luați în tărbacă, stropiți cu acizi miștocărești, evacuați cu […]

...

Real Sordid

Asta nu înseamnă că Real nu e o echipă mare sau că n-ar fi putut câștiga Liga prin mijloace naturale.

Permalink to Real Sordid
joi, 31 mai 2018, 9:16

Cine nu a trecut la voodoo sau la satanism după Real-Liverpool e ateu dogmatic sau nu pricepe fotbal. Real a câștigat Liga Campionilor, dar principala captură e Raketul de Aur – trofeul care răsplătește întunericul interior. Pentru o echipă mascată în alb, distincția e cu atât mai remarcabilă. Istoria biruinței madrilene e, de la coadă la coarne, un catalog sulfuros de negații, blesteme și deochiuri.

Real a încheiat grupele în poziția a doua. Apoi, ultimii trei adversari ai Realului au fost răpuși cu participarea directă a haosului. Mai întâi, Juve, aruncată peste bord în ultima secundă de joc, la un penalty-sentință capitală fără probe concludente. Apoi, Bayern, atinsă de boala portarilor și eliminată după o gafă de paraplegic a lui Sven Ulreich. În sfârșit, desertul și capodopera au venit în finală. Salah a fost rapid declarat surplus periculos. Gandhi însuși ar fi tremurat de furie la ipponul prin care Real s-a ușurat de Salah. Sergio Ramos are ocna în sânge și dexteritatea specialistului în „contract killings”. Dar n-a fost suficient. Boala portarilor a lovit din nou. Loris Karius a înscris de două ori pentru Real, așa cum sinucigașul consecvent face un nod suplimentar la ștreang.

Asta nu înseamnă că Real nu e o echipă mare sau că n-ar fi putut câștiga Liga prin mijloace naturale. Sau că insistența lui Klopp pe mâna lui Karius e o dovadă de realism. Real a câștigat un meci pe care l-a dejucat perfect și, aici, fotbalul are o mare problemă de rezolvat. Fără arbitraj video, capacitatea de control asupra jucătorilor de școală spaniolă face din arbitri niște ființe rătăcite în teatrul de operetă. Prelucrarea psihică a arbitrilor a devenit o artă aplicată, prin rotație, de toată echipa. Ramos elimină fizic, Ronaldo licitează penalty-uri, Marcelo și Isco lucrează verbal arbitrul.

Real și Barca, urmate de merituoșii imitatori din LaLiga, au dezvoltat și cocoțat pe fotbal o artă parazitară. Cât timp așa ceva va fi tolerat, fotbalul stă periculos de aproape de pățaniile tipice pentru parcări și cazinouri. Dar cel mai trist lucru al finalei a fost galeria Realului. O masă pasivă de spectatori veniți să își încaseze doza de satisfacție. De partea cealaltă, fanii suferinzi ai lui Liverpool au cântat neîntrerupt. Chestiune de credință în Dumnezei curați.

Comentarii (10)Adaugă comentariu

NUTESCU (1 comentarii)  •  31 mai 2018, 11:53

Inainte de finala aveam doi idoli Real si Liverpool. Dupa finala am ramas doar cu Liverpool. .....!!!

Lungu Marius Gabriel (1 comentarii)  •  31 mai 2018, 12:05

Hegemonia Realului are in spate o istorie plina de nesansa, ca sa zic asa. 7 ani la rand a fost eliminata in saisprezecimi, ba de liverpool, ba de arsenal, ba de lyon... Panta aceasta descendenta - prin care trec mai toti sportivii/echipele - s-a inversat odata cu venirea lui "the Special One". Apoi, Ancelotti, nu numai ca a adus acea "la Decima" care - intre noi fie vorba- ajunsesem ca fan al realului sa o consider un blestem; ba mai mult, a insuflat aceasta capacitate extraordinara de gestionare a unui sezon lui Zizou. O echipa care marcheaza goluri din foarfeca in mai toate fazele competitiei, atat prin fundasi, jucatori de banda sau atacanti, o echipa care isi ajusteaza jocul meci de meci, in fucntie de adversar, nu cred ca poate fi considerata un cerber al entertainment-ului. Real Madrid CF a fost, este si va ramane in analele istoriei prin reusitele multiple atat in competitiile interne dar mai ales in cea mai importanta competitie inter-cluburi din lume.

gelu (3 comentarii)  •  31 mai 2018, 14:51

dovada ca ”scopul scuza mijloacele” !!

Cristi (1 comentarii)  •  31 mai 2018, 14:59

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la...... Londra..... Sa inteleg ca e vorba de putin subiectivism in acest articol?

durden (15 comentarii)  •  31 mai 2018, 18:35

Superb si adevarat! Acum incordeaza-te ca urmeaza injuraturile acolitilor iberici

Chris (5 comentarii)  •  31 mai 2018, 22:05

Vulpea care n-ajunge la struguri comenteaza aiurea. Atat scoate in evidenta marele londonez din superba finala Real - Liverpool. Unghia in gât si ne auzim din nou in luna mai 2019.

ovidiu_3003 (54 comentarii)  •  2 iunie 2018, 22:45

...un articol perfect scris de un fan Liverpool ...mi a placut ...si eu sunt fan CSU ...Bayern atinsa de boala portarilor ...frumos spus...

Observator (36 comentarii)  •  4 iunie 2018, 18:08

Da, Real ar fi castigat oricum, degeaba reanalizati meciurile in care madrilenii s-au impus meritat; pacat doar de unele greseli de arbitraj, care n-au fost insa numai in beneficiul spaniolilor (chiar si in "dubla" cu Bayern, din sezonul trecut)! In aceste ultime sezoane, Liverpool a obtinut mai mut decat merita, adica doua calificari consecutive in Liga Campionilor si o finala in aceasta competitie; ce s-ar fi intamplat daca arbitrul ar fi sanctionat hentul paratorului cormoran la Roma? Cu actuala formula, Klopp a obtinut maximul posibil; loc de imbunatatiri nu prea mai exista, intrucat Salah nu poate repeta un sezon ca acesta, iar Mane trebuie sa aiba in spate mijlocasi mai destoinici! G.

Daniel B (2 comentarii)  •  6 iunie 2018, 10:19

o singura obiecțiune - care sentință capitală fără probe concludente? a fost penalty de manual la Torino...

Dan (1 comentarii)  •  9 iunie 2018, 21:31

"Fără arbitraj video, capacitatea de control asupra jucătorilor de școală spaniolă face din arbitri niște ființe rătăcite în teatrul de operetă. Prelucrarea psihică a arbitrilor a devenit o artă aplicată, prin rotație, de toată echipa. Ramos elimină fizic, Ronaldo licitează penalty-uri, Marcelo și Isco lucrează verbal arbitrul." Am ras cu lacrimi. M-au inveselit teribil frazele acestea super-haioase. Scrise evident de jurnalist adevarat, care chiar se pricepe!

Comentează