Real Sordid
Asta nu înseamnă că Real nu e o echipă mare sau că n-ar fi putut câștiga Liga prin mijloace naturale.
Cine nu a trecut la voodoo sau la satanism după Real-Liverpool e ateu dogmatic sau nu pricepe fotbal. Real a câștigat Liga Campionilor, dar principala captură e Raketul de Aur – trofeul care răsplătește întunericul interior. Pentru o echipă mascată în alb, distincția e cu atât mai remarcabilă. Istoria biruinței madrilene e, de la coadă la coarne, un catalog sulfuros de negații, blesteme și deochiuri.
Real a încheiat grupele în poziția a doua. Apoi, ultimii trei adversari ai Realului au fost răpuși cu participarea directă a haosului. Mai întâi, Juve, aruncată peste bord în ultima secundă de joc, la un penalty-sentință capitală fără probe concludente. Apoi, Bayern, atinsă de boala portarilor și eliminată după o gafă de paraplegic a lui Sven Ulreich. În sfârșit, desertul și capodopera au venit în finală. Salah a fost rapid declarat surplus periculos. Gandhi însuși ar fi tremurat de furie la ipponul prin care Real s-a ușurat de Salah. Sergio Ramos are ocna în sânge și dexteritatea specialistului în „contract killings”. Dar n-a fost suficient. Boala portarilor a lovit din nou. Loris Karius a înscris de două ori pentru Real, așa cum sinucigașul consecvent face un nod suplimentar la ștreang.
Asta nu înseamnă că Real nu e o echipă mare sau că n-ar fi putut câștiga Liga prin mijloace naturale. Sau că insistența lui Klopp pe mâna lui Karius e o dovadă de realism. Real a câștigat un meci pe care l-a dejucat perfect și, aici, fotbalul are o mare problemă de rezolvat. Fără arbitraj video, capacitatea de control asupra jucătorilor de școală spaniolă face din arbitri niște ființe rătăcite în teatrul de operetă. Prelucrarea psihică a arbitrilor a devenit o artă aplicată, prin rotație, de toată echipa. Ramos elimină fizic, Ronaldo licitează penalty-uri, Marcelo și Isco lucrează verbal arbitrul.
Real și Barca, urmate de merituoșii imitatori din LaLiga, au dezvoltat și cocoțat pe fotbal o artă parazitară. Cât timp așa ceva va fi tolerat, fotbalul stă periculos de aproape de pățaniile tipice pentru parcări și cazinouri. Dar cel mai trist lucru al finalei a fost galeria Realului. O masă pasivă de spectatori veniți să își încaseze doza de satisfacție. De partea cealaltă, fanii suferinzi ai lui Liverpool au cântat neîntrerupt. Chestiune de credință în Dumnezei curați.