Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Fotbalul e viața mea și invers

Dacă fair-play înseamnă și camaraderie, Diego Costa, mâncătorul de fundași, merită o medalie și reabilitarea. Dacă fair play înseamnă și onestitate, Laurent Koscielny, fundașul năpădit de ghinion și mărturisiri negre, merită trofeul cel mare. Costa și Koscielny au trecut împreună […]

...

Rakitici vs reductio ad Messi

Ce poate spune un antipatizator-detestator consecvent al Barcelonei după demonstrația de pe Wembley? O posibilitate ar fi să tacă din gură. Alta, mai onorabilă, ar fi să înceapă să înțeleagă virtuțile obiectivității. Autorul acestor rânduri spășite e un contestatar de […]

...

Cărbunii stinși din Mourinho

Acest paradox personal e producția misterioasă a unei minți la care Mourinho însuși pare să aibă tot mai puțin acces. Izolat și negativ, sigur de inadecvarea lumii exterioare, Mourinho sfârșește prin a-și înstrăina și ataca, dinăuntru, echipa. Procesul e în […]

...

Dark Side Of The Moon – la Liverpool

Liverpool sau Liverpool? Toată lumea e cu ochii, gândurile și gurile căscate pe trasorul călărit de Klopp. E normal, dar vederea periferică are destul de mult de suferit. Prima victimă e de găsit printre titularii lui Liverpool. Tripla letală din […]

...

Lumea e marț

O amintire pe care o împart cu nenumărați absolvenți ai vieții la curte sau la scara blocului îmi aduce în fața ochilor figuri de mari mutilați. Victime de marț la table luați în tărbacă, stropiți cu acizi miștocărești, evacuați cu […]

...

Tragedia care ieftinește

Miracolul s-a generalizat. Răsturnările enorme au devenit parte a jocului. Cât e suficient? 4-0, în prima manșă? Mai sigur, 5-0. Deși, nu neapărat. Barcelona, Man City și Real (cu alt arbitru) au avut ocazia să afle că nimic nu mai […]

Permalink to Tragedia care ieftinește
joi, 19 aprilie 2018, 9:19

Miracolul s-a generalizat. Răsturnările enorme au devenit parte a jocului. Cât e suficient? 4-0, în prima manșă? Mai sigur, 5-0. Deși, nu neapărat. Barcelona, Man City și Real (cu alt arbitru) au avut ocazia să afle că nimic nu mai e logic și garantat. Teoria accidentelor inexplicabile e, la rândul ei, accidentată. Abolirea probabilităților și suspendarea gravitației spun că balonul e și mai rotund decât obișnuia. Cauzele trebuie să își aibă originea undeva în interior. În jocul de fotbal, așa cum îl schimbă timpul.

Cea mai rapidă explicație e modificarea climatului judiciar. Arbitrajele favorizează jocul deschis și protejază fotbaliștii de creație. Tactic, fotbalul a fost împins, pe urmele revoluţiei Cruyff, spre defensiva în trei și înmulțirea atacanților oficiali sau conspirați. Dar cascada de recuperări neverosimile pe care o urmărim cu gura căscată de câțiva ani trebuie să aibă și alte resorturi. Probabil mentale. Certitudinile psiho s-au surpat, sub atacul schimbărilor de rețetă tactică și arbitraj. Libertatea crescută a jocului a dezlănțuit o stare de instabilitate permanentă.

Cea mai riscantă situație în care se poate pune o echipă serioasă în fața altei echipe serioase e o victorie categorică. Dimpotrivă, un 1-0 auster sau un 0-0 scrâșnit sunt argumente mult mai solide. Căci, o victorie la scor deschide o aventură psihică. Învingătorul iese din joc, în manșa a doua. În același timp, snopitul pornește complet eliberat. El poate risca orice și, dacă, reușește un gol rapid, se conectează la o suită de evenimente bizare și fatale. Totul îi merge și îi iese. Diferențele tehnice și de gabarit se șterg. Adversarul e blocat într-o suită de ghinioane și neputințe incurabile. Devieri norocoase, autogoluri stupide, rateuri de țânci, execuții perfecte, traiectorii imposibile se îngrămădesc în aceeași direcție și exasperează echipa condamnată să piardă tot și la orice scor.

Fotbalul se oprește și face loc unei drame care aleargă nebunește de la un cazinou la altul. Numai arbitrii pot pune capăt balamucului. Îngroșându-l. Șocați de ce se întâmplă în jur, destui arbitri cedează și fulgeră câte o decizie absurdă.

Dar e fotbalul șocurilor și contrașocurilor nelimitate mai spectaculos? Desigur. Și mai superficial. Căci, în acest caz, tragedia și graba ei suspectă ieftinesc jocul. Un 1-0 italian e incomparabil mai profund.

Comentează