Basta!

O zicală ușor accidentată, rostită Gary Lineker, fostul mare vârf cu cariera nepătată de vreun cartonaș, spune că fotbalul e acel joc în care 22 de oameni se bat pe minge și, la sfîrșit, câștigă Germania. Versiunea extinsă a axiomei […]

O zicală ușor accidentată, rostită Gary Lineker, fostul mare vârf cu cariera nepătată de vreun cartonaș, spune că fotbalul e acel joc în care 22 de oameni se bat pe minge și, la sfîrșit, câștigă Germania. Versiunea extinsă a axiomei Lineker conține următoarea adăugire: doar dacă fundașii nu sunt italieni.

Problema are rădăcini teologice. În urma unei dispoziții, după toate semnele divine, fundașii au cod genetic italian. În rest, partea defensivă a fotbalului e populată de copii mai mult sau, cel mai adesea, mai puțin reușite. Condiționarea italiană a artei defensivei e veche și totală. Un pic de carte nu strică, mai ales pentru publicul șocat de Chiellini contra Tottenham, săptămâna trecută, pe Wembley. Giorgio Chiellini e, evident, cel mai mare apărător al zilelor noastre. Lucrurile devin interesante abia dacă avem curajul să observăm că același Chiellini e dotat cu tot ce nu și-ar dori un fotbalist: o siluetă de cocostîrc deșurubat la mijloc și adus de șale, o remarcabilă urâțenie a pasei și a conduitei cu mingea la picior, plus tehnică de blocaj sau interceptare vecină cu accidentul.

Chiellini pare o eroare, o anomalie însoțită de noroc, după modelul plăvanilor fără har de care se lovesc toate mingiile bune. Interdicțiile fixate de Chiellini în propriul careu sunt dogmatice și absurde. Inginerie de dig ar fi prea puțin spus. O intuiție vecină cu spiritismul și o străduință de câine în căutarea stăpânului pierdut sunt de luat în seamă. Dar misterul e mai larg. Giorgio Chiellini nu e de capul lui. Până acum doi ani, Chiellini a fost parte a uneia din cele mai irezolvabile linii defensive cunoscută de omul jucător de fotbal: Buffon, Chiellini, Barzagli, Bonucci. Altfel spus, un lacăt superinteligent, cu cifru necunoscut. Prin urmare, Chiellini nu e decât o cazemată într-un sistem de fortificații mult mai vast.

Arheologii vin cu date suplimentare. Varianta Juve, cu Chiellini în centru, e continuarea inevitabilă a unei serii sacre. Păzea: Aristide Guarneri, Giachinto Facchetti, Armando Picchi, Giuseppe Bergomi, Fabio Cannavaro, Alessandro Nesta, Franco Baresi, Gaetano Scirea, Paolo Maldini. Și cu asta nu e deloc gata. Chiellini e explicabil cu ajutorul unei liste care poate continua încă o zi fără să explice nimic. Știm doar că nu știm de ce italienii știu tot despre apărare. E de ajuns. Sau, cu exclamația lipită de misterul negației defensive italiene: basta!