Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Bilet la Boca-River

Boca Juniors-River Plate cere o bună cunoaștere a ospiciilor și a națiunilor care le folosesc pentru a-și ascunde necazurile. Cine e șocat de magnetismul aberant care îngenunchează Argentina la meciurile Boca-River are tot dreptul să caște ochii, dar e obligat […]

...

Crede și nu retracta!

Era greu de imaginat, dar Unai Emery a reanimat Arsenal. În mai, când Emery prelua Arsenal, nimic nu sugera vremuri noi. Arsene Wenger era postum, dar de neînlăturat. Arsenal era dovada moartă a domniilor mult prea lungi care aduc glorie […]

...

Vera degeaba

Vera Ceaslavska e urmărită de un handicap postum. Nu a fost de stânga, ba mai mult, a făcut necazuri regimului comunist cehoslovac. De aici, răzbunarea lumii bune și deștepte. Ea obligă o lume largă și nevinovată să îi celebreze pe […]

...

Prințul devastator și singur

De ce mor craiovenii? E greu de admis, dar plecările craiovenilor nu vorbesc numai de timpul care macină. După Crișan, Tilihoi, Ștefănescu și Balaci, e clar că viața celei mai strălucite generații a fotbalului românesc a fost extraordinară. În toate: […]

...

Fotbalul e viața mea și invers

Dacă fair-play înseamnă și camaraderie, Diego Costa, mâncătorul de fundași, merită o medalie și reabilitarea. Dacă fair play înseamnă și onestitate, Laurent Koscielny, fundașul năpădit de ghinion și mărturisiri negre, merită trofeul cel mare. Costa și Koscielny au trecut împreună […]

...

De ce au pierdut cimpanzeii

S-a dopat Roger Bannister? Cea mai prostească întrebare imaginabilă trebuie pusă pentru că răspunsul e vast și profund.

Permalink to De ce au pierdut cimpanzeii
joi, 8 martie 2018, 9:45

El sună așa: în dimineața zilei de 6 martie 1954, Roger Bannister s-a învoit și a plecat de la spitalul St. Mary’s din Londra, unde făcea practica de neurologie clinică.

După prânz, Bannister a luat trenul spre Oxford. Seara, pe o ploaie răzleață și o pistă de zgură și cenușă, Bannister a trecut linia de sosire și s-a prăbușit în brațele prietenilor așezați, imediat după linia de sosire. Bannister devenise primul om care a alergat mila în mai puțin de 4 minute.

După câteva luni și un doctorat strălucit în domeniul sistemului nervos autonom (ceva care ne face să respirăm și să digerăm fără să băgăm de seamă), Bannister a câștigat aurul european la 1500 m. Apoi, a anunțat că a alergat pentru ultima oară.

S-ar putea înțelege că Bannister a abandonat atletismul și a ales medicina. Ar fi o eroare de înțeles pentru timpurile noastre fascinate de campionii fără altă profesie decât calitatea de superprofesionist al sportului. Dar Bannister a fost atlet amator de profesie medic.

Epoca lui nu cunoștea decât gloria unui amatorism sever, de gentlemani hotărâți să cerceteze riguros limitele voinței și corpului uman. Cu câteva luni înainte de recordul lui Bannister, Edmund Hillary cucerise Everestul sub rapel britanic. Războiul era o amintire vie, lumea britanică trăia pe cartele, nylon-ul, ciocolata și apa cladă erau bunătăți de neatins, dar nimeni nu era blazat și nu se socotea lipsit de șanse.

Dopajul lui Bannister a fost caracterul.

Sir Roger Bannister s-a stins la 88 de ani, după o carieră academică de vârf, mai multe tratate de neurologie, o sumedenie de comunicări care au schimbat medicina de intervenție în cazuri de efort extrem și au pus la punct primul test anti-anabolizanți. Omul care a alergat mila sub patru minute a trecut prin sport de dragul competiției cu toate și cu orice.

Pe parcurs, Bannister a demonstrat că nu există finișuri blocate, ci doar linii de start. După mintea noastră, Bannister ar fi trebuit să fie un defavorizat. Copil din părinți umili (mecanic și țesătoare), Bannister a terminat Medicina, a coborât sub bariera de 4 minute pe 4 ture de stadion și a condus Colegiul Pembroke din Oxford.

Fără să caute ajutor, alibiuri, pretexte, dopaj și vânt favorabil. Sau cum spunea Bannister însuși: suntem făcuți pentru competiție și asta i-a lăsat fără șansă pe cimpanzei.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

victor L (15 comentarii)  •  8 martie 2018, 10:03

"suntem făcuți pentru competiție și asta i-a lăsat fără șansă pe cimpanzei". Exceptional.

dan (6 comentarii)  •  8 martie 2018, 15:46

Super articol ! Desi esentialul a fost spus - pacat ca este atit de scurt

jos_cenzura (1 comentarii)  •  8 martie 2018, 17:35

Exceptional, am invatat ceva nou. Multumim pentru articol, intr-adevar Bannister a fost un om de remarcat.

Freddy RE (10 comentarii)  •  8 martie 2018, 21:22

Face ce face TRU si te loveste direct in amigdala. Apoi urmeaza momentul acela in care vezi ca n-ai batista la tine. Chapeau!

Ali Bec (1 comentarii)  •  11 martie 2018, 15:23

Multumesc! Tot respectul!

Observator (40 comentarii)  •  14 martie 2018, 7:55

Excelent articol, cu un personaj exceptional! Eliminare rusinoasa pentru United, cu o echipa modesta (cel putin in acest an) din La Liga; o astfel de contraperformanta face uitata ultima Liga cucerita, cea cu Inter! Intre Juventus si Sevilla este o clasa diferenta; in locul portughezului, n-as mai comenta nimic pana la cucerirea unui trofeu major! O.

Comentează