Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Statuie neterminată

Despre modestia unui om exemplar care nu mai este printre noi. Cyrille Regis

Permalink to Statuie neterminată
joi, 18 ianuarie 2018, 10:07

Cyrille Regis n-a fost faimos. A fost un fotbalist local bun cu 5 selecționări în națională. E ceva, dar nu ceva copleșitor. Vârf de modă veche, Regis a jucat pentru West Brom și Coventry așa cum trebuie la cluburi de muncitori manuali cu piciorul: în asalt, cu o atletică de fuleu. Fără complicații. Doborât luni de un atac de cord, la 59 de ani, Regis a dispărut în momentul în care sportul face tot pentru a-i uita lecția.

Căci Regis a fost un om bun, o raritate etică printre fotbaliști înrăiți de mize și bani. Și a mai fost și de culoare, fără să facă din asta un merit. Pe vremea când erai huiduit pentru că te-ai născut negru, Regis și-a văzut de fotbal și de camaraderie.

Așa s-a produs miracolul: brutele regionale ale Angliei au început să îl iubească și să înțeleagă că sunt niște nătărăi. Așa cum nu mai pot înțelege azi agitatorii temei rasiale în fotbal, tenis și orice altceva. Nu orice poate fi cucerit prin demagogie egalitară. Așezați lângă modestia și lumina vieții lui Regis, șefii de cult care o ceartă acum pe Margaret Court pentru rasism sunt mărunți și fanatici. Regis nu și-a dat niciodată publicității inima și sufletul, dar faptele au ajuns la noi.

În 1989, Regis a decis să facă din fotbal fundalul unui caracter. Totul a început de la prietenia cu Laurie Cunningham, fost coechipier la West Brom. Talent mare, cu sprint paralizant, Cunningham a fost primul englez cumpărat de Real Madrid. Prietenia a rămas intactă. În iulie 1989, Cunningham a murit într-un accident la Madrid. Regis a înțeles că rostul lui s-a schimbat. A devenit creștin fervent și a început să colinde cluburi, case de fotbaliști ratați și maidane înțesate de copii alergând după mingea care aduce glorie și bani. Regis a simțit că e dator să îi ajute. Pe unii să nu cadă mai rău, pe alții să nu urce în gol.

În 2008, Regis a fost decorat de Regină. A rămas același. Nimeni nu l-a auzit făcând caz și campanie la tv pe teme de discriminare, rasism sau alte plângeri care fac, azi, o carieră sigură. Orgoliu și sete de recunoaștere? Poate pentru alții. West Brom a început să strângă bani pentru a-i ridica o statuie în fața stadionului. Nu s-au strâns suficienți bani. Statuia e neterminată.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Robert Popa (1 comentarii)  •  19 ianuarie 2018, 22:49

Foarte frumos articolul, domnule Ungureanu! Vă transmit salutări de la Cluj!

Cristi (4 comentarii)  •  20 ianuarie 2018, 12:34

Atat de frumos si de interesant, incat are un singur comentator (distinct de cel de fata)!

eugen (2 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 17:05

stilul Oprisan dar mai profund si mai cu nerv !!!

Anonim (61 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 21:14

Pacat, a fost un fotbalist bun si, mai ales, un OM! A.

Comentează