Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Supercupa subalternă

Vremurile pe care avem onoarea să le trăim cu gura căscată folosesc din plin această deosebire fină. Astfel, pe 6 iunie, Federația Italiană a semnat un contract cu Federația Saudită. 22 de milioane euro în schimbul a trei finale de […]

...

Restul e scor și nu contează

În plină criză strategică globală, cu UE tremurând confuz, Huawei la păscut de tehnologie americană și Trump cu lacătul în mână și guvernul închis în casă, Andros Townsend a apăsat cu stângul pe butonul nuclear. Corpul lui Townsend s-a înclinat […]

...

Over

Cu Jose Mourinho continuă demonstrația din care ar trebui înțeles că Alex Ferguson a fost cel mai mare antrenor și om de fotbal al ultimilor 30 de ani. Concedierea lui Mourinho nu e o problemă de antrenor, ci semnul unui […]

...

Lăsați fotbalul să ardă!

Așadar, e minutul 95 și se joacă ultima minge. Liverpool-Everton, marele derby din Merseyside a început în 1894 și n-a avut niciodată favoriți. Everton domină pe Anfield și nimeni nu e surprins. Mai sunt 30 de secunde. Van Dijk încearcă […]

...

A fi spre a nu fi

River-Boca se poate anticipa, programa sau visa dar nu se poate juca. Cel mai greu meci al tuturor timpurilor e o imposibilitate dorită. Pare absurd, dar scopul adevărat și neștiut al nebuniei fără limite și răgaz din jurul marelui meci […]

...

Statuie neterminată

Despre modestia unui om exemplar care nu mai este printre noi. Cyrille Regis

Permalink to Statuie neterminată
joi, 18 ianuarie 2018, 10:07

Cyrille Regis n-a fost faimos. A fost un fotbalist local bun cu 5 selecționări în națională. E ceva, dar nu ceva copleșitor. Vârf de modă veche, Regis a jucat pentru West Brom și Coventry așa cum trebuie la cluburi de muncitori manuali cu piciorul: în asalt, cu o atletică de fuleu. Fără complicații. Doborât luni de un atac de cord, la 59 de ani, Regis a dispărut în momentul în care sportul face tot pentru a-i uita lecția.

Căci Regis a fost un om bun, o raritate etică printre fotbaliști înrăiți de mize și bani. Și a mai fost și de culoare, fără să facă din asta un merit. Pe vremea când erai huiduit pentru că te-ai născut negru, Regis și-a văzut de fotbal și de camaraderie.

Așa s-a produs miracolul: brutele regionale ale Angliei au început să îl iubească și să înțeleagă că sunt niște nătărăi. Așa cum nu mai pot înțelege azi agitatorii temei rasiale în fotbal, tenis și orice altceva. Nu orice poate fi cucerit prin demagogie egalitară. Așezați lângă modestia și lumina vieții lui Regis, șefii de cult care o ceartă acum pe Margaret Court pentru rasism sunt mărunți și fanatici. Regis nu și-a dat niciodată publicității inima și sufletul, dar faptele au ajuns la noi.

În 1989, Regis a decis să facă din fotbal fundalul unui caracter. Totul a început de la prietenia cu Laurie Cunningham, fost coechipier la West Brom. Talent mare, cu sprint paralizant, Cunningham a fost primul englez cumpărat de Real Madrid. Prietenia a rămas intactă. În iulie 1989, Cunningham a murit într-un accident la Madrid. Regis a înțeles că rostul lui s-a schimbat. A devenit creștin fervent și a început să colinde cluburi, case de fotbaliști ratați și maidane înțesate de copii alergând după mingea care aduce glorie și bani. Regis a simțit că e dator să îi ajute. Pe unii să nu cadă mai rău, pe alții să nu urce în gol.

În 2008, Regis a fost decorat de Regină. A rămas același. Nimeni nu l-a auzit făcând caz și campanie la tv pe teme de discriminare, rasism sau alte plângeri care fac, azi, o carieră sigură. Orgoliu și sete de recunoaștere? Poate pentru alții. West Brom a început să strângă bani pentru a-i ridica o statuie în fața stadionului. Nu s-au strâns suficienți bani. Statuia e neterminată.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Robert Popa (1 comentarii)  •  19 ianuarie 2018, 22:49

Foarte frumos articolul, domnule Ungureanu! Vă transmit salutări de la Cluj!

Cristi (4 comentarii)  •  20 ianuarie 2018, 12:34

Atat de frumos si de interesant, incat are un singur comentator (distinct de cel de fata)!

eugen (2 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 17:05

stilul Oprisan dar mai profund si mai cu nerv !!!

Anonim (61 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 21:14

Pacat, a fost un fotbalist bun si, mai ales, un OM! A.

Comentează