Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Fotbalul e viața mea și invers

Dacă fair-play înseamnă și camaraderie, Diego Costa, mâncătorul de fundași, merită o medalie și reabilitarea. Dacă fair play înseamnă și onestitate, Laurent Koscielny, fundașul năpădit de ghinion și mărturisiri negre, merită trofeul cel mare. Costa și Koscielny au trecut împreună […]

...

Rakitici vs reductio ad Messi

Ce poate spune un antipatizator-detestator consecvent al Barcelonei după demonstrația de pe Wembley? O posibilitate ar fi să tacă din gură. Alta, mai onorabilă, ar fi să înceapă să înțeleagă virtuțile obiectivității. Autorul acestor rânduri spășite e un contestatar de […]

...

Cărbunii stinși din Mourinho

Acest paradox personal e producția misterioasă a unei minți la care Mourinho însuși pare să aibă tot mai puțin acces. Izolat și negativ, sigur de inadecvarea lumii exterioare, Mourinho sfârșește prin a-și înstrăina și ataca, dinăuntru, echipa. Procesul e în […]

...

Dark Side Of The Moon – la Liverpool

Liverpool sau Liverpool? Toată lumea e cu ochii, gândurile și gurile căscate pe trasorul călărit de Klopp. E normal, dar vederea periferică are destul de mult de suferit. Prima victimă e de găsit printre titularii lui Liverpool. Tripla letală din […]

...

Lumea e marț

O amintire pe care o împart cu nenumărați absolvenți ai vieții la curte sau la scara blocului îmi aduce în fața ochilor figuri de mari mutilați. Victime de marț la table luați în tărbacă, stropiți cu acizi miștocărești, evacuați cu […]

...

Statuie neterminată

Despre modestia unui om exemplar care nu mai este printre noi. Cyrille Regis

Permalink to Statuie neterminată
joi, 18 ianuarie 2018, 10:07

Cyrille Regis n-a fost faimos. A fost un fotbalist local bun cu 5 selecționări în națională. E ceva, dar nu ceva copleșitor. Vârf de modă veche, Regis a jucat pentru West Brom și Coventry așa cum trebuie la cluburi de muncitori manuali cu piciorul: în asalt, cu o atletică de fuleu. Fără complicații. Doborât luni de un atac de cord, la 59 de ani, Regis a dispărut în momentul în care sportul face tot pentru a-i uita lecția.

Căci Regis a fost un om bun, o raritate etică printre fotbaliști înrăiți de mize și bani. Și a mai fost și de culoare, fără să facă din asta un merit. Pe vremea când erai huiduit pentru că te-ai născut negru, Regis și-a văzut de fotbal și de camaraderie.

Așa s-a produs miracolul: brutele regionale ale Angliei au început să îl iubească și să înțeleagă că sunt niște nătărăi. Așa cum nu mai pot înțelege azi agitatorii temei rasiale în fotbal, tenis și orice altceva. Nu orice poate fi cucerit prin demagogie egalitară. Așezați lângă modestia și lumina vieții lui Regis, șefii de cult care o ceartă acum pe Margaret Court pentru rasism sunt mărunți și fanatici. Regis nu și-a dat niciodată publicității inima și sufletul, dar faptele au ajuns la noi.

În 1989, Regis a decis să facă din fotbal fundalul unui caracter. Totul a început de la prietenia cu Laurie Cunningham, fost coechipier la West Brom. Talent mare, cu sprint paralizant, Cunningham a fost primul englez cumpărat de Real Madrid. Prietenia a rămas intactă. În iulie 1989, Cunningham a murit într-un accident la Madrid. Regis a înțeles că rostul lui s-a schimbat. A devenit creștin fervent și a început să colinde cluburi, case de fotbaliști ratați și maidane înțesate de copii alergând după mingea care aduce glorie și bani. Regis a simțit că e dator să îi ajute. Pe unii să nu cadă mai rău, pe alții să nu urce în gol.

În 2008, Regis a fost decorat de Regină. A rămas același. Nimeni nu l-a auzit făcând caz și campanie la tv pe teme de discriminare, rasism sau alte plângeri care fac, azi, o carieră sigură. Orgoliu și sete de recunoaștere? Poate pentru alții. West Brom a început să strângă bani pentru a-i ridica o statuie în fața stadionului. Nu s-au strâns suficienți bani. Statuia e neterminată.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Robert Popa (1 comentarii)  •  19 ianuarie 2018, 22:49

Foarte frumos articolul, domnule Ungureanu! Vă transmit salutări de la Cluj!

Cristi (4 comentarii)  •  20 ianuarie 2018, 12:34

Atat de frumos si de interesant, incat are un singur comentator (distinct de cel de fata)!

eugen (2 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 17:05

stilul Oprisan dar mai profund si mai cu nerv !!!

Anonim (61 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 21:14

Pacat, a fost un fotbalist bun si, mai ales, un OM! A.

Comentează