Hipbalism 2017
Cel mai notabil eveniment al anului fotbalistic e ce e mai notabil. Adică exact ce se vede.
Și ce se vede? Se vede că, în 2017, s-a încheiat și desăvârșit un proces lansat de câțiva ani nu tocmai buni: dispariția jucătorului individual și înscăunarea manechinului. Pe scurt, așa cum poate ați observat, fotbalul e jucat de oameni în uniformă permanentă. Alegeți la întâmplare un meci și veți da peste o cascadă de bărbi multiple, capete rase laser, tonsuri penal-barbare și tatuaje pentru un secol de pușcărie. Se adaugă, în plan secund, maioul cu mânecă lungă purtat pe sub tricoul cu mânecă scurtă și jambierele trase până spre brâu.
Veți spune: moda e modă! Așa. La fel cum, conformismul e conformism. A! Să nu uităm căștile castron obligatorii la îmbarcarea și debarcarea din autobuzul care duce sau aduce odoarele la și de la meci. E ceva trist în capacitatea fotbaliștilor de a se arăta atât de grăbit supuși ai stereotipurilor. Arsenal-PSG sau PSG-Steaua, dacă asemenea joc poate avea loc sub alt motiv decât caritatea, sunt mai întâi o colecție de manechine în dispută. În joc sunt titlurile pentru cea mai jihadistă barbă, cel mai dens tatuaj și cel mai lucios craniu, respectiv cea mai șamanică tonsură. Excepțiile fac obiectul dezamăgirii și al comentariilor la marginea compasiunii: bietul Morata, se vede că e mai simpluț! Asta, spre deosebire de lumea bună care știe ce e stilul și e la zi cu tot ce e cool.
Portretul fotbalistului în 2017 e o schiță tristă, un fel de a reproduce mașinal două-trei atribute care strigă după omologarea între personajele bine orientate. Un fotbalist e, din acest motiv, persoana care nu își e de ajuns prin propriul statut, ci se simte obligat să pozeze în ținuta care semnalează brutalitatea șic a celor ce se învârt în lumea bună. Nu e neapărat vina victimei. Ca atâtea alte deformări și imposturi, și încolonarea stilistică a fotbaliștilor e rezultatul unei amplificări brutale: transformarea jucătorului în magnat și în personaj de utilitate publică. Fotbaliștii au fost, dintotdeauna, modele și asta nu a fost neapărat rău. Problema e că modelele învață, azi, un public enorm că succesul în viață e să fii purtător de uniforme hip, să dai cu piciorul în minge, să îți iei banii și atât. Hipbalism.