Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Lăsați fotbalul să ardă!

Așadar, e minutul 95 și se joacă ultima minge. Liverpool-Everton, marele derby din Merseyside a început în 1894 și n-a avut niciodată favoriți. Everton domină pe Anfield și nimeni nu e surprins. Mai sunt 30 de secunde. Van Dijk încearcă […]

...

A fi spre a nu fi

River-Boca se poate anticipa, programa sau visa dar nu se poate juca. Cel mai greu meci al tuturor timpurilor e o imposibilitate dorită. Pare absurd, dar scopul adevărat și neștiut al nebuniei fără limite și răgaz din jurul marelui meci […]

...

Otreapa de Gascoigne

Paul Gascoigne colecționează ceasuri rele și le poartă pe ambele mâini. Unele îi vin turnat sau din naștere. Altele îl găsesc pentru că simt un client fidel. Mai întâi, a fost o copilărie care nu se dă plecată. La 51 […]

...

Bilet la Boca-River

Boca Juniors-River Plate cere o bună cunoaștere a ospiciilor și a națiunilor care le folosesc pentru a-și ascunde necazurile. Cine e șocat de magnetismul aberant care îngenunchează Argentina la meciurile Boca-River are tot dreptul să caște ochii, dar e obligat […]

...

Crede și nu retracta!

Era greu de imaginat, dar Unai Emery a reanimat Arsenal. În mai, când Emery prelua Arsenal, nimic nu sugera vremuri noi. Arsene Wenger era postum, dar de neînlăturat. Arsenal era dovada moartă a domniilor mult prea lungi care aduc glorie […]

...

Dacă

Din afară, pare o surpriză lipsită de sens și pudoare, după modelul soțului sterp găsit în cartierul vecin cu o familie paralelă și puioasă. Dinăuntru, e normal: Crystal Palace a prins Chelsea, în sudul Londrei și a scos din ea […]

Permalink to Dacă
joi, 19 octombrie 2017, 1:09

Din afară, pare o surpriză lipsită de sens și pudoare, după modelul soțului sterp găsit în cartierul vecin cu o familie paralelă și puioasă. Dinăuntru, e normal: Crystal Palace a prins Chelsea, în sudul Londrei și a scos din ea trei puncte. Poate, chiar pretenția la titlu. Aparent, Palace nu avea cum să reușească o sumedenie de lucruri: să învingă, să ia un punct și să înscrie un amărât de gol. La ora meciului de pe Selhurst Park, Palace era formal retrogradată. Pentru prima oară în istoria fotbalului oficial, public și masculin englez, un club pierdea consecutiv primele 7 meciuri de campionat, în care marca exact 0 goluri. Chelsea era invitată și, practic, obligată să îmbrâncească Palace în al optulea eșec fără gol.

Palace a cîștigat cu 2-1. Destui civili au anticipat rezultatul și au făcut bani buni la casele de pariuri. Ce știau acești oameni, printre care am onoarea, lipsa de imaginație și sănătatea mentală să nu mă număr?

Apariția lui Roy Hodgson nu poate explica un succes. Nici un fel de succes. Nimeni n-a uitat că Hodgson a fost adus la Palace după ce s-a făcut de râs, cu tot cu națională, la Europene. Hodgson e un domn agreabil, citit și blajin, dar nu un antrenor capabil de reanimări în masă. Altă supoziție șubredă e epidemia de ologenie care a lovit Chelsea. Morata, Moses, Drinkwater și Kante se antrenează la candy crush prin dispensare și spitale. Încă pătat de sînge, după ce și-a zămuit echipa la ședința de analiză după meciul cu Palace, Antonio Conte a stăruit că o echipă cu lotul lui Chelsea nu poate duce două campanii (Premier și Champions League). Așa e, dar Palace e o echipă de bătut cu rezervele mai bărbate.

Giganții uciși de piticanii ambițioase în Premier League au, adesea, alibiuri credibile. A se vedea Arsenal bătută de Watford, după un penalty trucat. Însă, nici Arsenal, nici Chelsea, nici City, cînd i-o veni rândul la tăiere, nu pot nega că rămân fără aer în mecuri cu echipe mici și disperate. Există în Premeir League, o anume formă de energie care vizitează frecvent echipele mici și le ajută să nege măreția adversarului. Jucăm cu Chelsea. Ei și?

Dacă nu îi lăsăm să paseze, să șuteze, să centreze, să preia, să fugă de marcaj,să se dumirească, să se așeze în teren și să ia legătura cu familia, îi batem. Dacă, adică sigur. Doar jucăm în Premier League.

Comentarii (12)Adaugă comentariu

thvs86 (1 comentarii)  •  19 octombrie 2017, 14:30

Bun articol, felicitari!

Buga (1 comentarii)  •  19 octombrie 2017, 14:37

Corect

Sile (2 comentarii)  •  19 octombrie 2017, 16:16

Plin de greseli gramaticale materialul europarlamentarului pdl...

Seful (1 comentarii)  •  19 octombrie 2017, 16:46

Comentezi si sport, *** Ungureanu? *** in *** *** *** ***

Freddy RE (10 comentarii)  •  19 octombrie 2017, 18:50

Bravo! Super TRU, at his best!

ovidiu_3003 (55 comentarii)  •  19 octombrie 2017, 20:08

...pariurile ...au stricat...sportul ...

Costy (8 comentarii)  •  20 octombrie 2017, 2:20

Premier League..e Premier League....de aia e prima....oricine poate bate pe oricine, indiferent de locuri in clasament, buget,calcule, etc.E placerea aia cand vezi stadioane pline si oameni cantand, chiar si atunci cand scorul e nefavorabil....oameni care sustin echipa..No matter what. Ce cale lunga ..... relativ scurt, au parcurs...... de la huligani...la respect...Bravo lor

Costy (8 comentarii)  •  20 octombrie 2017, 2:25

Sa nu uitam ca acum 2 sezoane Newcastle, deja retrogradata a batut 5-0 pe Spurs, (fiind ultimul meci acasa, inainte de retrogradare)...si Arsenal au luat locul2...inaintea lui Spurs.....ooooo...cine stie PL, stie ce inseamna asta, mai ales ca alde Eriksen si Dele Ali declarau inaintea mecilui ca le pare rau ca nu au castigat campionatul, dar e bine ca au terminat inaintea lui Arsenal....pfff

Bagheera (1 comentarii)  •  20 octombrie 2017, 7:42

Probabil blat... de-aia l-au si mirosit unii. Care, spre deosebire de dl. ziarist, stiu cum merg lucrurile in Premier

Comentează