Democrație, sport, prostie
Ne place să vedem în sportivii noștri adorați un grup de supereroi. Dar nu ne place să observăm că mulți din ei sunt proști. Nu toți și nu pentru că nu știu nimic despre Hegel. Sportivii sunt, în mod repetat, […]
Ne place să vedem în sportivii noștri adorați un grup de supereroi. Dar nu ne place să observăm că mulți din ei sunt proști. Nu toți și nu pentru că nu știu nimic despre Hegel. Sportivii sunt, în mod repetat, proști pentru că nu au inteligența să se ferească de prostie. Iată, de pildă, valul de nesupunere în fața imnului Statelor Unite. De aproape șase luni, o mulțime de vedete ale fotbalului american au decis să facă măscări în timpul imnului intonat înaintea meciurilor din NFL. Unii stau cu un genunchi la pământ. Alții se țin de brațe. Toți protestează vizibil și eroic împotriva lui Trump.
Luat la bani mărunți, acest curaj de multimilionari, altfel muți pe orice altă temă, e o probă de prostie fără egal. Mai întâi, prin lipsa de noimă. Domnii în cauză sunt nemulțumiți sau au aflat de la tv că e la modă să fii nemulțumit de oprimarea minorităților, de fascismul lui Trump și de poliția care nu îi ocolește pe delincvenții de culoare. Și atunci se manifestă insultând imnul și drapelul Statelor Unite.
După mintea puțină a acestor mari figuri, imnul a fost compus de Trump pe versuri de Trump. În plus, o stea din drapel a fost înlocuită cu un micro-portret al lui Trump. La o examinare mai atentă, nici una din aceste bănuieli nu se verifică. Imnul și drapelul rămân ce au fost de la bun început: expresia națiunii suverane americane. Cine le dă brânci se declară, de data asta logic și evident, inamic sau critic al națiunii suverane americane. Sunt sportivii din NFL așa ceva? Cu siguranță, nu. Dar ce sunt ei, atunci? Sunt proști. Mai exact, după regulile sportului din care se trage fotbalul american: proști făcuți grămadă. Desigur, dreptul la prostie e intim și garantat. Până și un fotbalist american are dreptul să semneze, în materie de politică, sprijinindu-se în amprenta degetului mare.
Problema e că toți acești supermeni, alături de atâția alți proști de meserie actor, cântăreț rock sau creator de modă, se cred datori să se expună public, folosindu-se de accesul la un public enorm. Acești tipi se cred superiori. Părerea lor de oameni care se pricep la fotbal, rock, modă sau film e, adică, mai importantă decât părerea dlui Smith sau Niculescu, pricepuți doar la tâmplărie sau contabilitate. Drumul democrației spre prostie e mai scurt, dacă trece prin sport.