Stadionul pleacă, urna rămâne

Odată cu White Hart Lane mai moare un simbol al anglo-misticismului

Duminică seară, Harry Kane a înscris ultimul gol pe White Hart Lane. Luni dimineață, muncitorii au început să sape gazonul, să demonteze scaunele și să atace stâlpii de susținere. White Hart Lane e demolat după 118 ani de fotbal și adorație Tottenham. Actul final a fost o nuntă și o înmormântare, în sinteză. Nimeni nu s-a plâns. Cu o excepție. Un abonat care a îndurat 10 ani, pe locul din spatele unui stâlp de susținere. La sfârșitul meciului final cu Man United, martirul a lipit de stâlp o notă: „Mulțumesc pentru amintirile invizibile!”.

În rest, Tottenham a jucat excelent, Man United a făcut figurație în drum spre finala de la Stockholm și tribunele au ținut-o într-un cântec. Într-un anume cântec. După meci a început parada foștilor: Ginola (cu mobilul în permanență la lucru), Ardilles, Hoddle, Sheringham etc. Toți înconjurați de corul care a repetat fără încetare: There is only one Paul Gascoigne! Gazza n-a venit. În fond, toată lumea știa că Gazza nu mai poate veni. Că nu mai iese, nu mai dă interviuri și se vede doar cu medicii. Gazza a fost învins de demonii dinăuntru și navigheză singur printre amintiri, ca o epavă scăpată din cimitirul marin. Apoi, câteva mii de oameni au intrat pe gazon. Au fluturat steaguri, au cântat, au dat mâna cu jucătorii și au luat amintiri: cîteva fire de gazon, o fotografie, un autograf. De luni, clubul a pus în vînzare scaunele demontate. 50 de lire bucata.

Nu se anticipează o cerere notabilă. Plasticul e plastic și n-are 118 ani. Peste un an și jumătate White Hart Lane va fi reconstruit, în variantă modernă, fără stâlpi de susținere, cu 63.000 de locuri și fără atmosferă. Fără intimitatea fioroasă a vechilor stadioane englezești care au făcut mereu legătura între teatru și arena cu gladiatori. Știm cum va fi. Arsenal, echipa dușman de peste drum, a trecut prin ceva identic. Highbury a fost demolat și Arsenal joacă pe Emirates. Mai mare, mai rece, mai al nimănui. Templele anglo-misticismului se duc. La sfîrșit, peste ultima sărbătoare de pe White Hart Lane s-a arcuit un curcubeu uriaș.  Tot ce va fi salvat din vechiul White Hart Lane e cenușa lui Bill Nicholson, omul cu care Tottenham a câștigat Cupa și Campionatul în 1961. Urna a fost pusă sub linia de mijloc acum 14 ani. Și va fi așezată, din nou, sub gazon, pe noul White Hart Lane.