Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Vis cu Roger F.

Cine e Roger Federer? E răspunsul la întrebarea: ce e Roger Federer? Lăsând la o parte aplecarea vag dinastică spre monograme aurite, persoana lui Federer e o sumă de absențe și calități neutre: nici urmă de caracter național, nicio tulburare […]

...

Defoe în tren

Există o serie de fotografii în care Jermain Defoe poate fi văzut crescând, de fapt devenind altcineva. Până în clipa în care au fost făcute aceste fotografii, Defoe era fotbalist. Jucase la Tottenham, apoi la Sunderland și, mai nou, la […]

...

Dramă și întâmplare în sâmbăta neagră

Ierarhic vorbind, nimic nu se va schimba sâmbătă pe Eden Park. Noua Zeelandă e cea mai bună echipă de rugby a lumii și, în absența unei ploi cu meteoriți sau a unui epidemii naționale de amnezie, va rămâne așa pentru […]

...

Cupa Mondială la Pucioasa

Există prejudecăți sănătoase. De pildă, convingerea după care Qatar și Rusia au cumpărat dreptul de a organiza Cupa Mondială. Și încă una: convingerea după care nimic, nici măcar o înregistrare video cu mafioții la masa de negocieri, nu va schimba […]

...

Come on, Lions!

British and Irish Lions, pe scurt Lions, au făcut prima incursiune în emisfera sudică în 1888. De atunci, o dată la patru ani, selecționata rugby-ului britanic face excursii dure prin Argentina, Africa de Sud, Australia și Noua Zeelandă. Ciocnirile Nord-Sud […]

...

Ce contează în șapte zile

Lecţia lui Stanley Matthews şi realitatea de azi din teren

Permalink to Ce contează în șapte zile
joi, 13 aprilie 2017, 10:02

Stanley Matthews s-a întors acasă, la Stoke City, după o paranteză de glorie cu Blackpool și 30 de ani de fotbal. A mai jucat două sezoane, până în 1964, și s-a retras la exact 49 de ani. Nu asta contează, deși Ibrahimovici și Ribery încep să împingă fotbalul mare spre 40 de ani. De fapt, comparația nimerită e Roger Federer jucând la 35 de ani tenisul pe care va trebui ca generațiile viitoare să îl învețe.

Matthews era tot un astronaut. Mărturii scrise și orale ale spectatorilor și fundașilor, deopotrivă învinși, spun că Matthwes penetra pe mișcări de nerecunoscut. Întrebat dacă are o rețetă sau o listă, Mathews a răspuns, pe la 40 de ani, că nu știe: i se întâmplă ceva în timp ce joacă și el nu face decât să se supună. Nici asta nu contează. Mult mai important e că Sir Stanley, primul fotbalist britanic înnobilat în timpul carierei active, a pornit cu un contract de 1(una) liră pe săptămână și a terminat cu 50 de lire. Cam 1.200 în banii de azi. O sumă frumușică, dar nu o bogăție. Dar nici asta nu contează, deși pentru asemenea bani, azi, nu se bagă nimeni la o aruncare de la margine în Divizia a patra.

Bun. Și, până la urmă, ce contează? Contează că bătrânul gazetar Brian Glanville își aduce aminte că l-a întâlnit pe Matthews înaintea unui meci jucat acasă de Stoke. Matthews, adică Sir Stanley, aproape n-a vorbit. Din timiditate. După meci, l-a rugat pe Glanville să îi facă onoarea să ia masa împreună. Și mai contează că, luni, Claudio Ranieri-Leicester a vorbit, în sfârșit. Ranieri crede că a fost îndepărtat de un complot plecat din interior. De jucători? Nu, Ranieri nu poate crede așa ceva. Apoi, spre seară, Arsenal s-a prezentat pe Selhurst Park, a trecut de câteva ori de centru, s-a uitat după avioane, a luat 3-0 de la Crystal Palace și i-a aplicat, astfel, ultima lovitură lui Wenger. În paralel, negocierile clubului cu Sanchez și Ozil continuă. Se crede că punctul de plecare e 250. De mii, pe săptămână. Tot de șapte zile.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Anonim (52 comentarii)  •  13 aprilie 2017, 14:38

Ozil este culmea indolentei, in timp ce Sanchez este culmea egoismului (cum se explica numeroasele sale tentative de a insira adversarii?). Pe primul n-ar trebui sa-l mai intrebe nimic (privirea ii tradeaza si plictiseala, si caracterul abulic), in timp ce la al doilea se pune problema daca respecta sau nu managerul (Bayern a marcat un gol in urma unei greseli flagrante a chilianului, dar pe alsacian l-au tradat si altii, printre care l-as aminti pe Chamberlain). Cu o atitudine potrivita, chilianul ar merita sa raman, in timp ce Ozil ar trebui sa plece unde-i place sa piarda vremea pe teren! A.

Eu (1 comentarii)  •  24 aprilie 2017, 13:02

Hai mai da-te-n rasa *** de *** ***, Ungurene, lacheu ***, chiombaliu. Ce față de stricat aia. Corcitura dracu