Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Ce contează în șapte zile

Lecţia lui Stanley Matthews şi realitatea de azi din teren

Permalink to Ce contează în șapte zile
joi, 13 aprilie 2017, 10:02

Stanley Matthews s-a întors acasă, la Stoke City, după o paranteză de glorie cu Blackpool și 30 de ani de fotbal. A mai jucat două sezoane, până în 1964, și s-a retras la exact 49 de ani. Nu asta contează, deși Ibrahimovici și Ribery încep să împingă fotbalul mare spre 40 de ani. De fapt, comparația nimerită e Roger Federer jucând la 35 de ani tenisul pe care va trebui ca generațiile viitoare să îl învețe.

Matthews era tot un astronaut. Mărturii scrise și orale ale spectatorilor și fundașilor, deopotrivă învinși, spun că Matthwes penetra pe mișcări de nerecunoscut. Întrebat dacă are o rețetă sau o listă, Mathews a răspuns, pe la 40 de ani, că nu știe: i se întâmplă ceva în timp ce joacă și el nu face decât să se supună. Nici asta nu contează. Mult mai important e că Sir Stanley, primul fotbalist britanic înnobilat în timpul carierei active, a pornit cu un contract de 1(una) liră pe săptămână și a terminat cu 50 de lire. Cam 1.200 în banii de azi. O sumă frumușică, dar nu o bogăție. Dar nici asta nu contează, deși pentru asemenea bani, azi, nu se bagă nimeni la o aruncare de la margine în Divizia a patra.

Bun. Și, până la urmă, ce contează? Contează că bătrânul gazetar Brian Glanville își aduce aminte că l-a întâlnit pe Matthews înaintea unui meci jucat acasă de Stoke. Matthews, adică Sir Stanley, aproape n-a vorbit. Din timiditate. După meci, l-a rugat pe Glanville să îi facă onoarea să ia masa împreună. Și mai contează că, luni, Claudio Ranieri-Leicester a vorbit, în sfârșit. Ranieri crede că a fost îndepărtat de un complot plecat din interior. De jucători? Nu, Ranieri nu poate crede așa ceva. Apoi, spre seară, Arsenal s-a prezentat pe Selhurst Park, a trecut de câteva ori de centru, s-a uitat după avioane, a luat 3-0 de la Crystal Palace și i-a aplicat, astfel, ultima lovitură lui Wenger. În paralel, negocierile clubului cu Sanchez și Ozil continuă. Se crede că punctul de plecare e 250. De mii, pe săptămână. Tot de șapte zile.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Anonim (61 comentarii)  •  13 aprilie 2017, 14:38

Ozil este culmea indolentei, in timp ce Sanchez este culmea egoismului (cum se explica numeroasele sale tentative de a insira adversarii?). Pe primul n-ar trebui sa-l mai intrebe nimic (privirea ii tradeaza si plictiseala, si caracterul abulic), in timp ce la al doilea se pune problema daca respecta sau nu managerul (Bayern a marcat un gol in urma unei greseli flagrante a chilianului, dar pe alsacian l-au tradat si altii, printre care l-as aminti pe Chamberlain). Cu o atitudine potrivita, chilianul ar merita sa raman, in timp ce Ozil ar trebui sa plece unde-i place sa piarda vremea pe teren! A.

Eu (1 comentarii)  •  24 aprilie 2017, 13:02

Hai mai da-te-n rasa *** de *** ***, Ungurene, lacheu ***, chiombaliu. Ce față de stricat aia. Corcitura dracu

Comentează