Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Cupa care educă

Cine nu înțelege ce e fotbalul jucat în Cupa Angliei rămâne un outsider bine slujit: un amator de teatru de revisă. Drama și furia, credința și carcaterul sunt de găsit în busculadele atroce care dau Cupa Angliei și lasă în […]

...

Casa dlui Robson

Jose Mourinho nu obișnuiește politețe, darmite reverență. De obicei, își insultă sau trece prin acizi tari semenii antrenori. Cu o excepție: Mister Robson. Dl Robson. Totul se trage din vremea în care Mourinho i-a fost translator și secund lui Bobby […]

...

Scurt circuit

În minutul 82, era 1-1. Hazard egalase cu un proiectil viclean din 20 de metri și Watford se pregătea să celebreze un egal norocos. Apoi, în mai puțin de 10 minute de haos și dezertare, Chelsea a luat trei goluri […]

...

Brexit pentru Guardiola

Joe Bennett, fundaș la Cardiff City, a încercat, în cel mai onest mod cu putință, să le rupă picioarele lui Sane și Diaz. Luarea de contact s-a încheiat cu un succes parțial: doar Sane a fost scos din joc pentru […]

...

Porno United

La fel ca afacerea Neymar, la fel ca afacerea Mbappe, la fel ca afacerea Coutinho, la fel ca afacerea Dembele. Total, oricum ați socoti, în lire, dolari sau euro: peste o jumătate de miliard. În mai puțin de 12 luni. […]

...

Ce contează în șapte zile

Lecţia lui Stanley Matthews şi realitatea de azi din teren

Permalink to Ce contează în șapte zile
joi, 13 aprilie 2017, 10:02

Stanley Matthews s-a întors acasă, la Stoke City, după o paranteză de glorie cu Blackpool și 30 de ani de fotbal. A mai jucat două sezoane, până în 1964, și s-a retras la exact 49 de ani. Nu asta contează, deși Ibrahimovici și Ribery încep să împingă fotbalul mare spre 40 de ani. De fapt, comparația nimerită e Roger Federer jucând la 35 de ani tenisul pe care va trebui ca generațiile viitoare să îl învețe.

Matthews era tot un astronaut. Mărturii scrise și orale ale spectatorilor și fundașilor, deopotrivă învinși, spun că Matthwes penetra pe mișcări de nerecunoscut. Întrebat dacă are o rețetă sau o listă, Mathews a răspuns, pe la 40 de ani, că nu știe: i se întâmplă ceva în timp ce joacă și el nu face decât să se supună. Nici asta nu contează. Mult mai important e că Sir Stanley, primul fotbalist britanic înnobilat în timpul carierei active, a pornit cu un contract de 1(una) liră pe săptămână și a terminat cu 50 de lire. Cam 1.200 în banii de azi. O sumă frumușică, dar nu o bogăție. Dar nici asta nu contează, deși pentru asemenea bani, azi, nu se bagă nimeni la o aruncare de la margine în Divizia a patra.

Bun. Și, până la urmă, ce contează? Contează că bătrânul gazetar Brian Glanville își aduce aminte că l-a întâlnit pe Matthews înaintea unui meci jucat acasă de Stoke. Matthews, adică Sir Stanley, aproape n-a vorbit. Din timiditate. După meci, l-a rugat pe Glanville să îi facă onoarea să ia masa împreună. Și mai contează că, luni, Claudio Ranieri-Leicester a vorbit, în sfârșit. Ranieri crede că a fost îndepărtat de un complot plecat din interior. De jucători? Nu, Ranieri nu poate crede așa ceva. Apoi, spre seară, Arsenal s-a prezentat pe Selhurst Park, a trecut de câteva ori de centru, s-a uitat după avioane, a luat 3-0 de la Crystal Palace și i-a aplicat, astfel, ultima lovitură lui Wenger. În paralel, negocierile clubului cu Sanchez și Ozil continuă. Se crede că punctul de plecare e 250. De mii, pe săptămână. Tot de șapte zile.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Anonim (61 comentarii)  •  13 aprilie 2017, 14:38

Ozil este culmea indolentei, in timp ce Sanchez este culmea egoismului (cum se explica numeroasele sale tentative de a insira adversarii?). Pe primul n-ar trebui sa-l mai intrebe nimic (privirea ii tradeaza si plictiseala, si caracterul abulic), in timp ce la al doilea se pune problema daca respecta sau nu managerul (Bayern a marcat un gol in urma unei greseli flagrante a chilianului, dar pe alsacian l-au tradat si altii, printre care l-as aminti pe Chamberlain). Cu o atitudine potrivita, chilianul ar merita sa raman, in timp ce Ozil ar trebui sa plece unde-i place sa piarda vremea pe teren! A.

Eu (1 comentarii)  •  24 aprilie 2017, 13:02

Hai mai da-te-n rasa *** de *** ***, Ungurene, lacheu ***, chiombaliu. Ce față de stricat aia. Corcitura dracu