S-au ieftinit miracolele
Victima e puterea publicului de a-și folosi capul în mod autonom
Am terminat cu religia doar pentru a scăpa din lesă sporturile. Ființe religioase fiind, suntem mari consumatori de miracole, iar sportul e un mediu propice pentru supranatural. Tocmai de asta, ar trebui să ținem la calitate. În fond, mâncăm miracole pe pâine și mergem la meciuri cu speranța că o să fim martorii unei minuni favorabile. Din păcate, piața s-a stricat. De pildă: Barca-PSG. Miracol sintetic.
Cine vrea un caz de miracol natur are la dispoziție J.O. Moscova 1980. Handbal. La pauză, URSS-România 15-9. Final: 19-22. Într-un mediu ostil, cu gazde care aveau sarcină de partid și de stat să câștige. Handbalul sovietic și partidul comunist nu au putut împiedica miracolul.
Barca-PSG e altă marfă. O coproducție în care Barca (prin insistență) și PSG (prin neghiobie) au asigurat condițiile minime. Restul a venit din afară. Un meci decis de o eroare de arbitraj e un accident. Un meci decis de o listă de fărădelegi e o fraudă. A fost evident, dar, dată fiind natura umană, dorința de miracol a șters faptele cele mai vizibile. Atâta lume a vrut să creadă că n-a văzut ce a văzut, tocmai pentru a nu strica bunătate de miracol.
Barca a fost calificată de arbitraj și asta e scandalos, dar, într-un fel, banal. S-au mai văzut meciuri răsturnate de arbitraje pe care scrie mare „de difuzat după miezul nopții-interzis minorilor din familii cu părinți fără condamnări penale”. Mai gravă e atmosfera. Acel ceva care dă pregătirea generală a meciului și ecoul critic post-meci. Toată această țesătură vastă de imagini și opinii face o calotă care înghite evenimentul. Uneori spre a-l întoarce intact către public, alteori spre a livra un fals.
Aparatul media a pregătit Barca-PSG așa cum se pregătește terenul pentru un proiect de lege abuziv. Încă mai șocant, același aparat media a refuzat, după meci, orice formă de onestitate și luciditate critică.
Miracolul trebuia protejat și acei câțiva care au îndrăznit să ridice obiecții au fost tratați ca eretici loviți de teoria conspirației. Pe acest drum, nu urmează nimic bun. Victima nu e doar PSG. Victima e puterea publicului de a-și folosi capul în mod autonom. Nevoia de mituri și miracole e tot o parte a rațiunii cuprinsă de somn. Și naște tot monștri. Mai mici, mai sportivi, dar la fel de minicinoși. Miracolele s-au ieftinit.