Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Ranieri sub Neica Nobody

Dictatura jucătorilor sau cine şi de ce l-a mazilit pe antrenorul italian al lui Leicester

Permalink to Ranieri sub Neica Nobody
joi, 2 martie 2017, 8:49

Cunoscută filosofilor ca Paradoxul Ranieri, dilema care agită presa și tribunele britanice se compune din trei întrebări:

1) cum se procedează cu un antrenor care te face campion?
2) cum se procedează cu un antrenor care te retrogradează? și
3) cum se procedează cu un antrenor care îndeplinește și condiția 1, și condiția 2?

Răspunsul formulat de campioana en titre și potențial retrogradata Leicester e: Ranieri concediat. În tribune și în presă, răspunsul nu e o soluție, ci un regret. Lumea l-a plăcut pe Ranieri și îi duce, deja, dorul.

Omul e un exponat rar. Ranieri nu a arătat niciodată a antrenor. Îi lipsește complet acea asprime directorială care însoțește adesea și antrenorii buni, și antrenorii fără valoare. Ranieri pare, mai curând, un profesor cumsecade, un pic pedant, politicos și nepregătit pentru pericolele vieții de vestiar. Portretul lui Ranieri spune că omul e făcut pentru a atrage agresiunea haimanalelor care dau, de atâtea ori, nucleul unei echipe de fotbal.

Zvonurile spun că băieții răi de la Leicester nu l-au mai vrut pe Ranieri încă de acum câteva luni și nu par vorbe în vânt. Ranieri e evident o pradă ușoară, un om prea civilizat, un discret cu gust, care nu răcnește, nu înjură și nu umilește rebelii. În fond, la primul meci fără Ranieri, Leicester a redevenit, în hohotele presei, echipa de acum un an.

Un 3-1 vârtos cu Liverpool dovedește că Leicester a forțat plecarea lui Ranieri înainte de a se apuca iar de fotbal. Avem suspectul, avem proba, dar nu cunoaștem mobilul.

De ce nu l-au mai vrut Vardy &Co pe Ranieri. Fragilitatea și buna creștere a antrenorului nu explică prea mult. Mourinho, debarcat tot după un titlu câștigat, nu poate fi suspectat de angelism. Și atunci? Și atunci: player power. Adică febra care urcă în echipe de băieți răsfățați, imediat după un mare succes. Cazul Leicester a fost încă mai virulent. O echipă care vine de nicăieri și dă cu capul de glorie se strică la minte mult mai sigur și mai repede.

Vom mai vedea asemenea episoade. Vestiarele sunt pline de vedete supracotate și suprasalarizate, invitate la șantaj de o piață aberantă. Aproape orice Neica Nobody plătit de la 5 milioane de lire în sus știe că poate pleca unde și când îi dictează mușchiuleții, pe aceiași bani sau mai mult. Ranieri? O scamă pe tricou.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Vlad (2 comentarii)  •  2 martie 2017, 12:06

Nu, un rezultat bun dupa schimbarea unui antrenor nu arata mai nimic. Schimbarile de antrenor aduc de multe ori un soc, care insa este doar vremelnic, 3-4 etape, dupa care problemele reapar. Daca acum castiga pe linie pana la finalul campionatului... putem discuta, dar nu doar dupa un meci.

ovidiu_3003 (56 comentarii)  •  5 martie 2017, 20:28

Ranieri ...un mare antrenor...

Anonim (61 comentarii)  •  8 martie 2017, 21:38

As zice ca acel 3-1 cu Liverpool (care pierde aproape cu oricine, mai putin contra celor cu loturi mai bune decat are la dispozitie Klopp) nu-i chiar edificator; un semnal de renastere ar fi o calificare in "sferturile" Ligii Campionilor, in dauna unei echipe versatile, care stie cum sa joace meciurile decisive! Rvenind la tema jucatorilor care fac legea pe la unele cluburi, consider ca unii nu merita calificativul de "haimana"; toti cei care gresesc intentionat si decisiv (Chamberlain in tur, Sanchez si nu numai aseara) pe la Arsenal in ultimul timp sunt alt fel de oameni, dar tot de partea "raului". Tot intentionat au gresit si arbitrii nesimtiti de la meciul de pe Emirates, usurand nepermis de mult sarcina bavarezilor; care bavarezi s-au purtat inuman, in conditiile in care calificarea lor nu mai era pusa la indoiala! Una este sa vrei sa invingi categoric o echipa cu pretentii si in efectiv complet si cu totul altceva este sa umilesti o echipa vaduvita de prezenta celui mai bun aparator (s-a vazut si in meciul tur ce s-a intamplat dupa iesirea lui Koscielny) printr-o decizie gresita (de-ar fi fost singura!)a arbitrilor! En bref, Arsenal si Wenger nu meritau un astfel de tratament! A.

Comentează