Nobby – good boy!
Nu fotbalul s-a schimbat foarte mult, ci lumea din jurul lui. Bobby Charlton ar putea conduce și azi Anglia la victorie spre Cupa Jules Rimet
Duminica trecută s-a jucat iar finala Cupei Mondiale 1966. Scorul a fost același, 4-2, dar Anglia și Germania au arătat cu totul altfel. Nu e vorba de echipe și antrenori. Mulți nu mai sunt. Lumea s-a obișnuit cu asta și i-a transformat în statui.
Bobby Moore e, defintiv, pe un soclu, așezat la intrarea în Wembley. După 50 de ani, cea mai mare schimbare nu e de găsit în comparația care pune față în față fotbalul de atunci cu jocul de azi. Diferența e mai mică decât s-ar crede. Eusebio și Bobby Charlton pot conduce orice echipă la Mondialele care vin. Schimbarea e în lumea din jur. Acolo, am pierdut aproape tot.
Mai întâi, pentru că fotbalul era, încă, un joc de dimensiuni umane. Asta se vede în filmele de arhivă scoase la difuzare, după 50 de ani. Iată-l pe Sepp Maier, în cantonamentul german. Trupa se antrenează într-un parc superb, dar, pînă la urmă, un parc, la o margine de pădure, în Nordul Angliei. Cine bate cu un ciocan mare de lemn fanioanele de la colț de teren: arbeiter Maier. După antrenament și, la numai 20 de ani de la război, nemții intră în Ashbourne, orășelul gazdă, și fraternizează la o bere cu localnicii și localnicele.
A doua secvență e o dezvăluire care a așteptat 50 de ani. Cupa Mondială, obiectul, nu competiția, a fost înlocuită, imediat după meci cu o copie. Poliția a decis să nu riște, iar, după ce trofeul fusese furat înainte și găsit, întâmplător, într-un tufiș, de Pickles, cățel collie în vârstă de patru ani, scos la limbare de stăpân și, de atunci, fixat în Panteonul canin britanic.
Lucrurile s-au desfășurat așa: Peter Weston, polițist, 21 de ani, e chemat de șef, care îi pune în brațe o copie a Cupei și îi spune că trebuie să o schimbe cu originalul, din motive de securitate. Sergentul Weston se duce la finală. După meci, intră în vestiar și îi spune lui Nobby Stiles, care țopăia cu originalul în brațe: Ia-o pe asta! Apoi, așa cum se spune cățeilor, prin urmare, i s-a spus și lui Pickles: Good boy!
Nobby vede uniforma și face întocmai, Weston ia Cupa o învelește în ziar, o pune în porbagaj și o duce la Secție. De la Secție, Cupa e dusă într-un seif de bancă. Tot în ziar și tot cu mașina. Și, cu asta, gata! Fără lasere, servicii secrete, lunetiști și conferințe de presă complexe. Asta era lumea și ea mergea pe încredere. De asta n-a obiectat, de asta n-a suflat o vorbă și de asta a fost Noby „good boy”.