Continent mediocru
Europenele s-au stratificat rapid. Era de așteptat. Presupunerea după care există 24 de "naționale" notabile în Europa e vastă și naivă
Singurul temei al formulei inflaționare care susține Euro 2016 e, așa cum s-a văzut în tribunele pline, comercial. Oamenii călătoresc ușor, se duc la meciul de la Lyon cum te-ai duce să-ți verifici căsuța poștală, își fac selfie-uri, se distrează pe terase și cheltuie. Dar asta ține mai mult de turism decât de fotbal.
În cele din urmă, adică imediat după început, Europenele au restabilit un sistem strict de caste. Sus, acolo unde e valoare, rămân Spania, Germania, Italia, Franța și, iată, revelația Croația. Unde Croația e, mai curând, o excepție așteptată. Sistemul continuă și se încheie abrupt cu proscrișii, casta cea mai de jos. Casta impostorilor e, în felul ei, strictă și selectă. Are doi membri mari și lați și discreditați: Rusia și România.
O literatură vastă a dezbătut în ultimele câteva zile cauzele eșecului cu Albania. Nonsens! Nu e nimic de dezbătut. Totul e tranșat demult și numai neatenția sau ipocrizia ne-au ajutat să descoperim abia acum decesul fotbalului românesc.
În fond, nu mai suntem pe lumea asta de cel puțin 15 ani. Rusia e totuși lider în materie de descompunere, din simplul motiv că are prostia în fibră. Cine se lasă făcut zob de Țara Galilor, pentru că nu șție că o pasă în adâncime taie o apărare în linie, e sub România și n-are ce căuta în preajma unui stadion.
Între casta de sus și casta din pivniță, pe parcursul a 17 națiuni, se întinde o colecție de mediocrități variabile. Ne putem bucura și amuza cu micile înțepături aplicate de Irlanda de Nord, Islanda sau Țara Galilor și alte echipe compuse din 1-2 jucători, plus o masă de coechipieri-martori pasivi. Asta nu înseamnă, încă, valoare sau promisiunea valorii. Înseamnă o anecdotică pestriță despe stingerea calibrului.
Fotbalul european trăiește din clasici îmbătrâniți. Apropos: nu contați pe revoluția belgiană. 3-0 cu lopătarii irlandezi e mai puțin decât 0-2 cu veteranii italieni. Pentru prima oară, silit să calc pe antipatie, mă grăbesc să fiu recunoscător Spaniei. Apoi, Croației, învingătoarea Spaniei. Croația și Spania, cele mai mari insulele desprinse de un continent mediocru.