Mesia fără Messi
Venirea lui Guardiola la Manchester City seamănă cu venerarea moaştelor unui sfînt încă viu
Cine vrea show se poate uita cu ochii holbați la mutarea care îl aduce pe Guardiola în Anglia. Cum însă o mutare nu poate fi privită în ochi, ci doar în cauze și efecte, e cazul să începem cu Jason Rhodes și să încheiem cu Manchester United. Cine e Jason Rhodes? Aproape nimeni.
Adică un vîrf scoțian recrutat de Middlesbrough de la Blackburn. Transferarea lui Rhodes a costat 8 milioane de lire. Așadar, un transfer în divizia a doua poate atinge 8 milioane și a treia poziție în sezonul de cumpărături abia încheiat. Asta explică, într-un fel lipsit de glorie și cu multe zerouri în coadă, de ce vine Guardiola în Anglia.
Căci Guardiola vine într-un mediu și nu la un club. Man City nu există. Există creația unui oarecare Șeic Mansur bin Zayed bin Sultan al Nahyan, membru al casei regale din Abu Dabi care a cumpărat, în 2008, o echipă scăpătată, fără rezultate și, probabil, născută spre a trăi în umbra lui Manchester United.
Pentru prima oară într-o carieră constant apoteotică, Guardiola nu mai antrenează o instituție, ci un bancomat. Barcelona și Bayern sînt istoria profundă a fotbalului european, Man City nu e și nu va fi, nici dacă va cîștiga, cu Gaurdiola la cîrmă, următoarele, 28-30 edițiii ale Ligii Campionilor.
De altfel, primirea lui Guardiola în Anglia e amuzantă ca o procesiune care venerează moaștele unui sfînt încă viu și de față. O așteptare superstițioasă s-a așternut peste presa și publicul englez: nu vine Messi, dar vine Mesia! Guardiola a fost deja însărcinat cu o revoluție. Comentariile pentru următoarele finale cîștigate în Liga Campionilor sînt scrise, iar Messi va sosi, dacă nu la anul, măcar peste doi ani. Șeicul plătește!
O singură voce a rămas pe pămînt și a îndrăznit să rostească un bun venit avertisment. Jurgen Klopp, deja lovit în figură de tot felul de fenomene meteo, calendare de ocnă și monștrii răsăriți în Cupa Angliei, i-a transmis lui Guardiola cîteva sfaturi. Mai întîi, să țină seama de așa numitele congestii, adică de obiceiul englezilor de a juca 4 meciuri în 12 zile. Apoi, să se pregătească de vînt. Atît de adierile care zgîlțîie printre ploi stadioanele, cît și de furiile tribunei.
Dacă înseamnă, deja, ceva, sosirea lui Guardiola e o lovitură insuportabilă pentru Manchester United. Nu e nimic mai rău decît să primești un voleu în cădere. Ar mai fi bietul Manel. Pellegrini e un om de rară decență și n-a greșit cu nimic la City. Dar buna purtare a angajatului nu mai înseamnă nimic. Magnații cu cluburi la cingătoare nu mai știu să roșească.