De meserie manager

Mauricio Macri, noul preşedinte al Argentinei şi fostul preşedinte la Boca, este un exemplu de cinism creativ

Cine e Mauricio Macri? De cîteva zile, numitul Macri e oficial preşedinte al Argentinei. Asta pentru necunoscători. Ca trăitori într-o ţară în care viaţa e un caz particular al fotbalului, argentinienii ştiu că Macri a fost preşedinte la Boca Juniors. Şi că Boca a mers excelent cu Macri Preşedinte. Restul, contează mai puţin. Deşi, pentru noi, aici, în ţara în care fotbalul e un caz egal în nesimţire cu viaţa, ascensiunea lui Macri aduce o lecţie.

Omul e un succes din naştere. Un bărbat cu aparenţă de playboy, creier de manager şi discurs de lider. Macri nu greşeşte, ia numai decizii cîştigătoare în business şi politică, merge la sigur şi, probabil, tocmai asta îl va şi doborî cîndva. Bătrînul lui tată italian e convins că aşa va fi pentru că – zice el: Mauricio are cap, dar n-are inimă de conducător. Invitat la Oxford, pentru a explica altor manageri cum lucrează la Boca, Macri i-a făcut pe fioroşii directori de club englezi să se simtă îngeri. Macri a explicat fără jenă că fotbalul îl scuteşte de campanie electorală, că jucătorii trebuie din cînd în cînd daţi pe mîna presei şi că odată la cîţiva ani trebuie sacrificat un antrenor. Ultima victimă din palmaresul lui Macri era, la acea oră, Carlos Bilardo. Şi cu asta gata. Lumea rămîne cu impresia că eşti singura instituţie care merge în ţară. Apoi, candidezi.

E exact ce au încercat şi pe la noi figuri bănoase şi gureşe. De unde diferenţa de rezultat? Lăsăm la o parte înfăţişarea. Nimeni nu poate fi acuzat că nu s-a născut manecin. Deşi, poate fi acuzat că a tras cu dinţii să arate ca un tejghetar uitat într-un depozit de ceasuri Rolex. Diferenţa reală vine din meserie. Macri e manager pînă în vîrful unghiilor cuviincios tăiate. Cruzimea şi cinismul lui Macri sînt cruzimea şi cinismul oricărui şef de mare organizaţie privată care trebuie să se bată pe piaţă, dar o face cu capul. Simpaticii noştri manageri care se cocoaţă pe cluburi locale sînt un pic altceva. Le lipseşte profesia. Da, au făcut afaceri, dar le-au făcut cu alţii de aceeaşi teapă sau cu statul care i-a aşteptat cu buzunarele şi cu picioarele desfăcute. Şi au avut un succes imediat şi monstruos.

Ceea ce înseamnă că n-au condus nimic şi n-au cîştigat cu capul lor, exceptînd situaţiile în care l-au folosit pentru capete în gură prin parcări. Trăgînd linie şi avînd grijă să fie dreaptă, se poate spune că Macri ne foloseşte pentru a înţelege ce e aia un manager fălos, un pic fiţos, un pic răsfăţat, dar manager. Şi ce înseamnă să ai bani, şi club, presă şi galerie, fără să înţelegi o iotă din meseria pe care pretinzi că o practici.