Nervi continentali

Francezii nu-l suportă pe Chris Froome. Au și motive temeinice să o facă?

Pînă la un punct, și anume punctul care lasă în urmă rațiunea, ostilitatea franceză față de britanici, plus Froome care-i și întrece, e de înțeles. Britanicii au ieșit mereu mai bine în manualul de istorie, mai ales la lecțiile despre cum l-au suprimat pe Napoleon și cum nu s-au lăsat călăriți de nemți.

Asta nu se iartă, mai ales dacă ține loc de patriotism. Toată lumea procedează la fel în fața rivalului mai curat. Cînd însă e vorba de călăritul în șa, lucrurile se schimbă. Al treilea triumf britanic în ultimii patru ani e o noutate insuportabilă pentru francezi. Și asta după exact 30 de ani de la ultimul titlu cucerit de un galobăștinaș.

Bernard Hinault și victoria din 1985 se îndreaptă în mare viteză spre colecția de antichități de la Louvre. Dar pînă și asta e de înțeles, dacă e să amintim că, la anul, Anglia comemorează 50 de ani de la ultimul titlu mondial. La fotbal. Jocul față de care englezii emit pretenții asemănătoare cu sentimentele franceze față de ciclism.

Punctul de la care alibiurile dispar începe o dată cu acuzațiile de dopaj. În ce mă privește, deși personal nu mă privește, nu cred că există ciclist de mare performanță curat. Dar de unde or fi știind francezii că Froome e dopat, în vreme ce ai lor sînt curați e peste putință de înțeles.

Sau devine inteligibil doar ca manifestare clasică a resentimentului. Față de ce? Ca în atîtea cazuri: față de nou și necunoscut. Căci Sky, echipa lui Froome, a venit de nicăieri, acum 5 ani. Și e mai ortomană, căci bate la bani, mașini, tehnologie și echipament tot ce mișcă. În plus, practică pragmatismul englez, cu așa-numita teorie a „cîștigurilor marginale”.

Teoria a fost transferată din ciclismul de pistă și e dușmanul de moarte al panache-ului francez. Acea atitudine care – observă presa britanică amuzîndu-se – cere cicliști romantici care își scot casca din ureche și se bazează pe instinct. Sky a adus un produs studiat la micron și a impus un ciclism supranațional cu eroi incolori.

Froome însuși e o adopție britanică recentă și obligatorie după al doilea titlu în Tour de France. Născut din părinți britanici în Kenya, Froome a fost crescut în Africa de Sud, trăiește în Monaco și calcă în Marea Britanie doar un pic mai des decît Bonaparte și Wehrmacht-ul combinați. Adevărul e că inconvenabilul enervează. Iar nesfîrșitul inconvenabil britanic enervează și mai tare. Pe continent, de la Calais încolo.